Liturghia celebrată de Papa cu foştii săi studenţi
29.08.2011, Castel Gandolfo (Catholica) - Duminică, 28 august 2011, dimineaţa, Papa Benedict al XVI-lea a prezidat la Centrul Mariapoli din Castel Gandolfo Liturghia euharistică împreună cu foştii săi studenţi, aşa-numitul „Ratzinger Schulerkreis”, reuniţi în aceste zile în orăşelul de pe malul Lacului Albano în cadrul tradiţionalului seminar de vară cu fostul lor profesor. Anul acesta întâlnirea s-a desfăşurat pe tema noii evanghelizări. Papa Benedict al XVI-lea, introducând pe scurt celebrarea euharistică, a comentat cuvintele Psalmului 62 propuse la Liturghia duminicală: „Sufletul meu e însetat de Tine, pe Tine te doreşte trupul meu, ca un pământ pustiu, uscat şi fără apă”, citim pe situl Radio Vatican. „În acest timp de absenţă a lui Dumnezeu”, a spus Pontiful, „când pământul sufletelor este pustiu şi uscat şi lumea nu ştie încă de unde să scoată apa cea vie, să îi cerem Domnului să se arate. Dorim să ne rugăm pentru ca acelora care caută apa vie în altă parte, Dumnezeu să le arate că El este apa cea vie şi să nu îngăduie ca viaţa oamenilor şi setea lor de măreţie să se înece şi să se sufoce în efemer”, în ceea ce este vremelnic.
Papa a înălţat apoi rugăciunea sa „mai ales pentru tineri”, pentru ca „să fie vie în ei setea de Dumnezeu”. În continuare a adăugat: „şi noi, care o cunoaştem încă de tineri, trebuie să cerem iertare, întrucât ducem oamenilor atât de puţină lumină din Chipul Său, întrucât atât de puţin se degajă din noi certitudinea că Domnul este, că Domnul este aici şi că Domnul este măreţia pe care noi toţi o aşteptăm”. Predica a fost ţinută de Arhiepiscopul de Viena, Austria, Cardinalul Christoph Schonborn. Cardinalul a subliniat că „urmarea divină, a merge în urma lui Isus – (‘vade retro’) comportă o renunţare totală la sine, pentru a putea intra în optica lui Dumnezeu”. „Doar neconformându-ne acestei lumi”, a continuat comentând cuvintele Sfântului Paul din Scrisoarea către Romani, „vom putea pune la bază şi recunoaşte voinţa lui Dumnezeu pentru viaţa noastră”. Acestea „sunt premisele pentru o adevărată prietenie cu Dumnezeu”, „punctul de sosire” al existenţei noastre de convertiţi la Domnul.
