A învăţa înseamnă a-l întâlni pe Dumnezeu
03.09.2011, Iaşi (Catholica) - „Viitorul omenirii depinde de copii şi tineri, de copii sănătoşi şi bine educaţi, de copii care poartă în ei marea şi inegalabila demnitate de fii ai lui Dumnezeu şi de creaturi minunate menite să asigure fericirea omenirii”, scrie PS Petru Gherghel, Episcop de Iaşi, într-un mesaj adresat elevilor la începutul anului şcolar 2011-2012. Titlul mesajului este „A învăţa înseamnă a-l întâlni pe Dumnezeu”, şi poate fi citit pe Ercis.ro şi Documente.Catholica.ro.
„Dragi elevi şi eleve, vă salut cu bucurie şi preţuire spunându-vă: Pace vouă”, sunt cuvintele cu care se deschide mesajul PS Petru. „Dumnezeu v-a înzestrat cu calităţi sfinte, creându-vă după chipul şi asemănarea sa, devenind astfel capodopera mâinilor sale. O capodoperă este o lucrare sau o operă specială şi reprezintă o valoare ce întrece orice altă lucrare din univers. Aceasta este demnitatea, valoarea voastră. […] Omul este, aşadar, o lucrare minunată încă de la conceperea sa în sânul matern şi devine conştient de valoare pe care o poartă în sine încă din primele clipe ale vieţii, de pe braţele mamei sale, din familie. Acest drum de recunoaştere continuă să crească şi mai mult în toţi anii de şcoală, făcând transparentă tot mai mult demnitatea şi vocaţia fiinţei umane în lumea în care trăieşte.”
„Ne bucură, ştiind că în zilele care vin vă îndreptaţi spre şcolile unde vă aşteaptă formatori, învăţătorii şi profesorii voştri, pentru a vă împărtăşi minunăţiile pe care le-a încredinţat Domnul acestui pământ şi făpturilor sale. Voi, spre care se îndreaptă bucuria părinţilor, voi, care sunteţi bobocii promiţători ai frumoaselor petale şi culori din familie şi din societate, voi, dragi elevi şi eleve, sunteţi chemaţi să vă îndreptaţi cu mare bucurie spre centrele de educaţie, spre şcolile primare elementare şi profesionale, pentru a creşte în vârstă şi har, în ochii celor dragi şi de a vă umple de darurile înţelepciunii şi ale ştiinţei, atât de importante pentru omenire. Părintele ceresc, care priveşte spre voi, vă ocroteşte, părinţii voştri vă însoţesc cu dragoste, Biserica şi şcoala vă aşteaptă, educatorii şi învăţătorii voştri vă întâmpină cu aleasă preţuire, iar noi vă încurajăm şi vă binecuvântăm la începutul noului an şcolar 2011-2012, ca să învăţaţi cât mai mult şi cât mai bine, ca aşa să-l puteţi întâlni pe Dumnezeu, Creatorul şi bucuria voastră. Nu uitaţi niciodată că voi sunteţi cei care aveţi datoria să învăţaţi, să vă luminaţi şi aşa să-l descoperiţi pe Dumnezeu în paginile cărţilor şi pe băncile şcolilor.”
„Îmi aduc aminte de primii ani de şcoală (1947), când se începeau lecţiile, învăţătorul cu copii recitau această rugăciune: Doamne, Doamne, ceresc Tată, / Noi pe tine te rugăm; / Lumineaz-a noastră minte / Lucruri bune să-nvăţăm. / Căci tu eşti Stăpânul lumii / Şi al nostru Tata eşti, / Şi pe toate cele bune / Numai tu le împlineşti! Amin. Ce frumoasă rugăciune ştiau copii în acele timpuri şi ce frumos creşteau înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor! Din nou, aşadar, după un timp de încercări din anii grei ai dictaturii, prin darul şi grija plină de iubire a bunului Dumnezeu, au sosit timpuri noi, iar aceeaşi rugăciune vă însoţeşte când începeţi lecţiile şi aceeaşi bucurie vă face să vă simţiţi predilecţii tuturor celor dragi, ai părinţilor şi desigur ai educatorilor şi învăţătorilor voştri. Vă îndemnăm şi noi să vă rugaţi zilnic această rugăciune acasă şi la şcoală şi să învăţaţi multe lucruri bune, devenind astfel bucurie şi speranţă pentru omenire, căci voi acum bine ştiţi, dragi elevi şi eleve, că ‘nu pentru şcoală învăţaţi, ci pentru viaţă’.”

Am crescut intr-un sat din Ardeal intr-o familie greco-catolica; la scoala profesorii le spuneau elevilor sa nu mearga la biserica. Mai mult directorul scolii care era din sat si al carui tata obisnuia sa cante in biserica astepta in coltul bisericii si-i obliga pe copii sa se intoarca acasa. Tatal meu l-a certat intr-o duminica si l-a cerut apasat sa nu mai trimita copiii acasa; i-a amintit si de cel care obisnuia sa cante in biserica. Ne-a persecutat pe toti in toti anii de scoala pe mine si pe surorile mele dar asta mi-a prins bine in viata.Tata ne-a spus atunci sa pastram invatatura crestina in minte si in inima si sa ne rugan asa cum ne-a invatat si cum am citit in cartea pe care o aveam in casa si care avea pe primul rand numele: IULIU HOSSU.