Papa a invitat la o dezbatere despre bine şi rău

23.09.2011, Berlin (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea s-a adresat joi, 22 septembrie 2011, camerei inferioare a Parlamentului german, încurajându-i pe politicieni să caute dreptatea şi nu succesul, şi să lanseze o dezbatere urgentă cu privire la ceea ce este bine şi ceea ce este rău. Vorbind în Bundestag în prima zi a vizitei de stat de patru zile în ţara sa natală, Germania, Pontiful a susţinut un discurs intitulat „O inimă supusă: reflecţii asupra fundamentelor dreptului”. Încadrând discursul său în contextul figurii biblice a regelui Solomon, care i-a cerut lui Dumnezeu „o inimă supusă”, pentru a putea să discearnă binele de rău, Sfântul Părinte le-a spus politicienilor din audienţă că a căuta dreptatea trebuie să fie înaintea urmăririi succesului.

„Desigur, omul politic va căuta şi succesul”, a explicat Pontiful, „fără de care nu va putea intra în activitatea politică. Însă succesul trebuie să fie subordonat criteriului justiţiei, voinţei de a face ceea ce este bine şi înţelegerii a ceea ce este bine”. Papa Benedict al XVI-lea a avertizat că succesul poate fi „seducător”, şi poate conduce la a nu face ceea ce este bine, şi a distruge dreptatea. Făcând aluzie la ascensiunea lui Adolf Hitler şi la atrocităţile comise de partidul nazist în Germania în timpul celui de-al doilea război mondial, Papa a reamintit că ţara sa a văzut „separarea puterii de dreptate, folosirea puterii împotriva dreptăţii pentru a o zdrobi, astfel că Statul a devenit instrumentul care a distrus dreptatea”.

„A sluji dreptăţii şi a combate stăpânirea răului este şi rămâne misiunea fundamentală a omului politic. Într-un moment al istoriei în care omul a dobândit o putere până acum de neimaginat, această misiune devine şi mai urgentă. Omul este în stare să distrugă lumea. El poate să se manipuleze pe sine. El poate, ca să spunem aşa, să îl facă pe om dar şi să nege omului umanitatea lui”. Papa Benedict al XVI-lea a abordat apoi tema fundamentului legii, afirmând că pentru majoritatea problemelor ce necesită reglementare, sistemul democratic este „suficient”. „Însă este evident că în ceea ce priveşte chestiunile fundamentale ale dreptului, în care sunt în joc demnitatea omului şi a umanităţii, principiul majorităţii nu este suficient. În procesul de formare a legii, fiecare persoană care are o responsabilitate trebuie să caute ea însăşi criteriile de urmat”.

Pontiful a dat din nou exemplul naziştilor şi al „mişcărilor de rezistenţă”. Cei care s-au opus nazismului nu au urmat legea stabilită de majoritatea aflată la putere: „Pentru aceste persoane, era de o evidenţă incontestabilă faptul că legea în vigoare era de fapt o nedreptate”. Papa a recunoscut că nu este uşor de ştiut ce este bine şi ce este rău. În acest scop, el a oferit câteva puncte de reflecţie despre dezvoltarea legii naturale, şi despre locul ei în societatea modernă. „În contrast cu celelalte religii, creştinismul nu a impus niciodată statului sau societăţii un drept revelat, o organizare juridică care să derive din revelaţie. În schimb, creştinismul a indicat mereu ca adevăratele izvoare ale legii natura şi raţiunea, şi armonia între raţiunea obiectivă şi cea subiectivă, o armonie care presupune că ambele sunt înrădăcinate în raţiunea creatoare a lui Dumnezeu”.

Papa Benedict al XVI-lea a arătat că teologii creştini, construind pe gândirea politică a filozofilor stoici şi a politicienilor romani din secolul al II-lea îC, au pus fundamentul „culturii juridice occidentale, care a avut şi are şi astăzi o importanţă determinantă pentru cultura juridică a omenirii”. „Această legătură precreştină între drept şi filozofie a deschis calea care a dus, trecând prin Evul Mediu creştin şi prin dezvoltarea juridică a Iluminismului până la Declaraţia Drepturilor Omului şi până la legea fundamentală germană din 1949, prin care poporul nostru s-a angajat în favoarea ‘drepturilor inviolabile şi inalienabile ale omului, ca fundament pentru oricare comunitate umană, pentru pacea şi dreptatea în lume”. Teologii creştini, a continuat Papa, „s-au opus dreptului religios asociat cu politeismul, şi au fost de partea filozofiei, recunoscând ca izvor juridic valid pentru toţi interrelaţia dintre raţiune şi natură”.

Datorită apariţiei „concepţiei pozitiviste despre natură şi raţiune”, „ideea dreptului natural este considerată astăzi mai degrabă o doctrină catolică, care nu merită luată în consideraţie în afara ambientului catolic”. Pozitivismul este curentul de gândire potrivit căruia „ceea ce nu este verificabil sau infirmabil nu intră în sfera raţiunii propriu-zise”, a explicat Pontiful. „De aceea, etica şi religia trebuie considerate preocupări subiective care nu intră în sfera raţiunii, în sensul strict al cuvântului. Acolo unde domneşte exclusiv spiritul raţiunii pozitiviste – şi acesta în mare parte cazul conştiinţei noastre publice – izvoarele clasice ale cunoaşterii pentru etică şi drept sunt lăsate în afară. Aceasta este o problemă dramatică care interesează pe toţi şi despre care este necesară o dezbatere publică; invitaţia urgentă la lansarea unei astfel de dezbateri este scopul esenţial al acestui discurs”.

Papa a recunoscut contribuţiile viziunii pozitiviste asupra lumii, dar a arătat că „acolo unde raţiunea pozitivistă se consideră singura cultură suficientă, reducând toate celelalte realităţi culturale la statutul de subcultură, ea reduce omul, ba mai mult, ameninţă umanitatea sa”. Referindu-se la situaţia actuală din Europa, Pontiful a arătat că „ambiente tot mai vaste caută să recunoască doar pozitivismului ca şi cultură comună, şi ca fundament comun pentru formarea legilor, reducând toate celelalte convingeri şi valori ale culturii noastre la nivelul de subcultură”. „Raţiunea pozitivistă care se prezintă în manieră exclusivistă şi nu este în stare să perceapă ceva dincolo de ceea ce este funcţional se aseamănă buncărelor fără ferestre, în care ne producem singuri clima şi lumina, şi nu mai dorim să le primim din lumea mare a lui Dumnezeu… Trebuie să deschidem din nou ferestrele, trebuie să privim din nou vastitatea lumii, cerul şi pământul, şi să învăţăm să ne folosim de toate acestea în mod adecvat”.