LC: Despre femeile preot, celibat şi puterea Romei
25.09.2011, Roma (Catholica) - Cardinalul Mauro Piacenza, prefectul Congregaţiei pentru Cler, intervine rar în dezbaterile publice. Este cunoscut în schimb pentru munca sa tăcută şi neobosită şi pentru observaţiile profunde pe care le face pe teme ce ţin de cultura contemporană. Prelatul italian de 67 de ani va încheia în octombrie primul an de când conduce Congregaţia din Vatican dedicată clerului. Agenţia Zenit a stat de vorbă cu el despre adevărata putere a Bisericii, despre ce poate să ofere geniul feminin conducerii Bisericii, precum şi despre mult dezbătuta problemă a celibatului preoţesc. Interviul a apărut în cel mai recent număr al revistei Lumea Catholica, de unde preluăm câteva întrebări şi răspunsuri.
– Eminenţa Voastră, în ultimele decenii, cu o surprinzătoare regularitate, acelaşi set de întrebări ecleziale ies la suprafaţă în dezbaterea publică. Cum puteţi explica aceasta?
– Au existat mereu în istoria Bisericii „mişcări centrifuge”, încercări de „normalizare” a extraordinarului Eveniment al lui Cristos şi al Trupului Său viu în istorie – Biserica. O „Biserică normalizată” şi-ar pierde întreaga ei forţă profetică; ea nu ar mai spune nimic omului şi lumii şi, într-adevăr, l-ar trăda pe Domnul ei. Diferenţa majoră în aceste vremuri are legătură cu mass-media pe de o parte, dar şi cu doctrina. Dacă vorbim din punct de vedere doctrinar, asistăm la un efort de justificare a păcatului, încurajându-se nu încrederea în milostivire, ci o periculoasă autonomie care aduce aminte de ateismul practic. Cât priveşte mass-media, în ultimele decenii „forţele centrifuge” fiziologice s-au bucurat de atenţie şi de o inoportună amplificare din partea mijloacelor de comunicare, care, într-un anumit fel, trăiesc din conflict.
– Hirotonirea femeilor trebuie înţeleasă ca o problemă de doctrină?
– Cu siguranţă, şi aşa după cum toată lumea ştie, problema a fost abordată atât de Papa Paul al VI-lea cât şi de Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea, acesta din urmă, prin Scrisoarea Apostolică „Ordinatio Sacerdotalis” din 1994, încheind definitiv subiectul. Se spune acolo: „De aceea, pentru ca orice îndoială să fie eliminată privitor la o problemă de mare importanţă, o problemă ce priveşte însăşi constituţia divină a Bisericii, în virtutea ministerului meu de întărire a fraţilor (cf. Luca 22,32), declar că Biserica nu are nici o autoritate să confere hirotonirea întru preoţie femeilor, şi această afirmaţie trebuie să fie considerată definitivă de toţi credincioşii Bisericii.” Unii, într-o încercare disperată, au vorbit despre o „relativitate” a proclamărilor doctrinare de până atunci, dar, cinstit vorbind, astfel de teze nu au nici un fundament.
– Atunci în Biserică nu există loc pentru femei?
– Dimpotrivă, femeile au un rol foarte important în Trupul eclezial, şi ar putea avea unul şi mai important. Biserica este fondată de Cristos şi noi, oamenii, nu putem să îi decidem forma; de aceea, constituţia ierarhică este legată de preoţia ministerială, rezervată bărbaţilor. Nu există însă nimic care să împiedice valorificarea geniului feminin în roluri care nu sunt legate de exercitarea Ordurilor Sacre. Ce ar putea opri, de exemplu, o mare profesionistă în domeniul economiei să conducă Administraţia Sfântului Scaun? Ce ar putea opri o jurnalistă competentă să devină purtătoarea de cuvânt a Biroului de Presă al Vaticanului? Exemplele ar putea continua pentru toate organismele din Vatican ce nu au legătură cu Ordurile Sacre. Sunt slujiri în care geniul feminin şi-ar putea aduce o contribuţie importantă!
Este altceva să gândeşti slujirea ca putere şi să pretinzi, cum face lumea, o parte din această putere. Îmi menţin opinia că deprecierea marelui mister al maternităţii, realizată de cultura dominantă, are un rol considerabil în dezorientarea generală a femeilor. Ideologia profitului a redus şi instrumentalizat femeile, nerecunoscând marea contribuţie pe care ele, în mod incontestabil, o pot aduce societăţii şi lumii. De asemenea, trebuie spus că Biserica nu este o organizaţie politică în care ai dreptul să ceri o reprezentare adecvată. Biserica este cu totul altceva; Biserica este Trupul lui Cristos şi, în ea, fiecare din noi este membru aşa cum a stabilit Cristos. Mai mult, în Biserică nu se pune problema de roluri masculine şi roluri feminine, ci de roluri care din voinţă divină cer sau nu hirotonirea. Tot ceea ce poate să facă un bărbat laic poate să facă şi o femeie laică. Important este să aibă formarea specifică şi potrivită, şi atunci faptul că este bărbat sau femeie nu mai contează.
