Rugăciunea poate transforma experienţa de captivitate
11.07.2008, Paris (Catholica) - Ingrid Betancourt, reformatoarea politică de origine franceză care a fost eliberată după mai bine de 6 ani de captivitate în mâinile trupelor de guerila columbiene, a declarat că rugăciunea constantă a ajutat-o să supravieţuiască experienţei ei ca ostatică. „Dacă nu l-aş fi avut pe Domnul de partea mea, nu cred că aş fi putut să îndur durerile” captivităţii, a declarat Betancourt pentru săptămânalul francez Pelerin. Betancourt a spus că faptul de a se baza pe rugăciune a produs „o transformare în mine” în timpul în care s-a aflat sub paza guerilelor de stânga. Ea a adăugat că i-a ajutat pe unii dintre ceilalţi ostatici să îşi reînsufleţească propria lor credinţă prin intermediul „unui dialog constant cu Dumnezeu, prin Evanghelie”.
Fosta ostatică, vorbind la mai puţin de o săptămână după ce a fost eliberată de trupele columbiene, a declarat pentru Pelerin că experienţa de captivitate poate avea două consecinţe foarte diferite, provocând fie ură şi resemnare, fie hotărârea de a da o mărturie creştină în faţa celor care te ţin captiv. Reamintind faptul că tatăl ei avea o devoţiune specială faţă de Preasfânta Inimă a lui Isus, Betancourt a dezvăluit că în cursul lunii iunie, dedicată Preasfintei Inimi, i-a cerut lui Isus să îi arate când ar putea aştepta să fie eliberată. În data de 2 iulie, trupele militare columbiene au organizat prin surprindere o acţiune de eliberare, eliberând-o pe Betancourt şi alţi 14 ostatici care se aflau în aceeaşi locaţie. Betancourt, care avea o carieră politică în Columbia înainte de a fi răpită, a vorbit pentru Pelerin din Paris, unde şi-a vizitat rudele după eliberarea ei.

In fata unei situatie de acest tip, omul, nu poate decat sa ramana in reculegere si sa admire. Forta unei personalitatii a carui solutie unica in captivitate era Dumnezeu. Sunt convins in mod profund de statul interior profund traumatizat in toate particularitatile fintei acestei valoroase personalitatii, a carui experienta este dramatica si in acelasi timp inaltatoare, prin recurgerea sa la Dumnezeul cel viu, care in Isus din Nazaret, a confirmat ca orice rugaciune in mod perseverat facuta isi va avea eficacitatea si binecuvantarea sa. In raport, cu aceasta experienta a lui Ingid, imi amintesc, de „Episcopii nostrii martiri greco-catolici„, care s-au transformat in inchisorile comuniste, in lumina, rezistenta si sugestia morala si spirituala pentru toata elita politica, intelectual, religiasa. Fie ca Domnul sa acompanieze Ingrid, in tot itinerariul sau uman si profesional.
Pr. Vasile Orghici