Nu lipsiţi popoarele africane de speranţă!
19.11.2011, Cotonou (Catholica) - Cu puţin înainte de 9AM, Papa Benedict a sosit la palatul prezidenţial din Cotonou, o construcţie ridicată în 1960 pentru a marca proclamarea independenţei Beninului de Franţa. Aici s-a întâlnit cu membri ai guvernului, cu reprezentanţi ai instituţiilor statului, cu corpurile diplomatice şi cu reprezentanţi ai principalelor religii. Thomas Yayi Boni, preşedintele Beninului, l-a primit pe Sfântul Părinte care, după ce i-a salutat pe cei prezenţi, a rostit un discurs.
„Când spun că Africa este un continent al speranţei nu apelez la o formulă retorică, ci exprim în mod simplu o convingere personală, care este şi a Bisericii. Prea des minţile noastre sunt blocate de prejudecăţi sau de imagini care oferă o impresie negativă despre realitatea din Africa. Este tentant să arăţi spre ceea ce nu merge; este uşor să îţi iei tonul de judecător al moralizatorului sau al expertului care îşi impune propriile concluzii şi care propune, până la urmă, doar câteva soluţii. Este de asemenea tentant să analizezi realităţile din Africa asemenea unui etnolog curios sau ca cineva care vede resursele vaste doar în termeni de energie, minereuri, agricultură şi oameni uşor de exploataţi. Sunt puncte de vedere reducţioniste şi nerespectuoase care conduc la o inutilă ‘obiectificare’ a Africii şi a locuitorilor lor.”
Pontiful a continuat: „Din acest loc lansez un apel către liderii politici şi economici din ţările africane şi din restul lumii. Nu lipsiţi popoarele voastre de speranţă! Nu le tăiaţi viitorul mutilându-le prezentul! Adoptaţi un stil etic curajos faţă de responsabilităţile voastre şi, dacă sunteţi credincioşi, cereţi-i lui Dumnezeu să vă dea înţelepciune! […] Puterea orbeşte cu uşurinţă. […] Doar Dumnezeu purifică inimile şi intenţiile.” A explicat apoi că „Biserica nu propune soluţii tehnice, nici nu impune vreo soluţie politică. Ea repetă: nu vă fie teamă! Umanitatea nu este singură în faţa provocărilor lumii. Dumnezeu este prezent. Există un mesaj de speranţă, speranţă care generează energie, care la rândul ei stimulează intelectul şi dă dorinţa de dinamism. […] Speranţa este comuniune. Nu este o cale minunată ce se aşterne în faţa noastră? Cer tuturor liderilor politici şi economici, precum şi celor din spaţiile universitar şi cultural, să se alăture. Fie ca voi să fiţi mereu semănători de speranţă!”
Revenind la tema dialogului interreligios, Sfântul Părinte a spus: „Nu cred că este necesar să amintesc conflictele recente născute în numele lui Dumnezeu sau uciderile făcute în numele Lui, care este viaţa. Fiecare are bunul simţ de a înţelege că trebuie promovat un dialog calm şi respectuos pe tema diferenţelor culturale şi religioase. Adevăratul dialog interreligios respinge adevărul centrat pe om, deoarece singurul adevăr este în Dumnezeu. […] De aceea nici o religie şi nici o cultură nu pot să apeleze sau să recurgă la intoleranţă şi violenţă.” A admis că „uneori dialogul interreligios nu este uşor sau este împiedicat din diferite motive. Nu înseamnă neapărat eşecul lui. Există diferite forme de dialog interreligios. Cooperarea în arii sociale şi culturale pot să ajute oamenii să se înţeleagă mai bine şi să convieţuiască paşnic.” La final Pontiful s-a folosit de imaginea mâinii. „Ea are cinci degete şi fiecare este diferit. Fiecare este esenţial iar unitatea lor face mâna. O bună înţelegere între culturi, considerarea fiecăreia nu cu condescendenţă dar cu respect, sunt o datorie vitală. Trebuie să înveţe aceasta toţi credincioşii diferitelor religii. Ura este un eşec, indiferenţa este un impas, iar dialogul este o deschidere! Nu este acesta un pământ bun în care să fie sădite seminţele speranţei? A oferi mâna cuiva înseamnă a spera, mai apoi a iubi. […] Împreună cu inima şi cu inteligenţa, şi mâna noastră trebuie să devină un instrument de dialog.”
După discurs, Papa s-a întâlnit cu preşedintele Beninului, cu care a avut un schimb de daruri. Sfântul Părinte a semnat apoi în cartea de oaspeţi şi s-a întreţinut cu membrii familiei lui Thomas Yayi Boni.
