Papa reflectează la viaţa de rugăciune a lui Isus
01.12.2011, Vatican (Catholica) - Sfântul Părinte s-a folosit de audienţa generală din 30 noiembrie pentru a discuta despre viaţa de rugăciune a lui Isus şi despre modul în care îi provoacă ea pe creştini să îşi dedice timp rugăciunii. Papa le-a vorbit pelerinilor în Aula Paul al VI-lea despre faptul că Isus, „prin propriul său exemplu, revelează misterul rugăciunii creştine”. Viaţa de rugăciune a Domnului a fost „ca un canal secret care irigă existenţa, relaţiile, gesturile şi care îl conduce, cu fermitate progresivă, la dăruirea totală de sine, conform planului de iubire al lui Dumnezeu Tatăl”.
Pontiful s-a concentrat pentru început asupra rugăciunii lui Isus din timpul botezului Său în râul Iordan. „Coborând în râul Iordan, Isus, fără păcat, face vizibilă solidaritatea sa cu aceia care recunosc păcatele lor, aleg să se căiască şi să-şi schimbe viaţa; face să se înţeleagă că a fi parte din poporul lui Dumnezeu înseamnă a intra într-o optică de noutate a vieţii, a vieţii conform lui Dumnezeu.” Această conformare după Dumnezeu vine din rugăciune, pentru că „prin rugăciune trăieşte Isus un contact neîntrerupt cu Tatăl pentru a realiza până la capăt proiectul de iubire faţă de oameni”. Pentru Isus „rugăciunea intră în toate etapele slujirii Sale şi în viaţa de zi cu zi”, nefiind niciodată întreruptă de oboseală. Dimpotrivă, „Evangheliile lasă să transpară o obişnuinţă a lui Isus de a petrece în rugăciune o parte din noapte”.
Papa a subliniat apoi că Isus, în dimensiunea Sa umană, „a învăţat să se roage de la mama Sa şi de la tradiţia iudaică”. Citând Catehismul Bisericii Catolice a continuat: „Însă rugăciunea sa provine dintr-un izvor tainic, deoarece este Fiul veşnic al lui Dumnezeu care, în umanitatea Sa sfântă, adresează Tatălui său rugăciunea filială desăvârşită”. De aceea, Fiul Întrupat „ne arată în mod perfect cum să ne rugăm ca şi copii ai Tatălui ceresc”. Acest exemplu de fidelitate faţă de rugăciune ne provoacă pe fiecare „să ne examinăm timpii şi eforturile dedicate rugăciunii noastre personale”, pentru ca în vieţile noastre să fie recunoscută „importanţa lecturii rugate a Sfintei Scripturi”, precum şi nevoia de „ascultare, meditare şi tăcere în faţa Domnului”, o artă „pe care o învăţăm printr-o continuă practică”.
Papa i-a încurajat apoi pe creştini să dea mărturie despre rugăciune într-o lume care „este adesea închisă în faţa orizontului divin şi a speranţei pe care o aduce întâlnirea cu Dumnezeu”. Şi a încheiat: „Iubiţi fraţi şi surori, să ne educăm la un raport intens cu Dumnezeu, la o rugăciune care să nu fie intermitentă, ci statornică, plină de încredere, capabilă să lumineze viaţa noastră, aşa cum ne învaţă Isus. Şi să îi cerem Lui să putem comunica persoanelor care sunt aproape de noi, celor pe care îi întâlnim pe drumul nostru, bucuria întâlnirii cu Domnul, lumină pentru existenţa noastră. Mulţumesc.”
