Neprihănita Fecioară Maria a apropiat Cerul de pământ
09.12.2011, Vatican (Catholica) - După cum Maria „a apropiat Cerul de pământ”, spunând „da” lui Dumnezeu, la fel şi noi, cu ajutorul său, trebuie „să facem să strălucească în viaţa noastră plinătatea harului”. Cu acest cuvinte, Papa Benedict al XVI-lea a prezidat rugăciunea mariană Angelus Domini, joi, 8 decembrie 2011, în solemnitatea Neprihănitei Zămisliri, cu participarea a zeci de mii de credincioşi. Secole la rând, gândirea creştină a căutat cuvintele cele mai inspirate pentru a descrie desăvârşirea harului pe care Dumnezeu l-a acordat Maicii Fiului Său. Papa Benedict al XVI-lea a prezentat joi, la rugăciunea Angelus, un adevărat compendiu. Vă oferim discursul Sfântului Părinte după traducerea realizată de Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori,
Biserica celebrează solemn în această zi zămislirea neprihănită a Mariei. Aşa cum a declarat Fericitul Papă Pius al IX-lea în Scrisoarea apostolică Ineffabilis Deus din 1854, ea „a fost ferită, printr-un har şi privilegiu special al atotputernicului Dumnezeu, în vederea meritelor lui Isus Cristos, Răscumpărătorul neamului omenesc, de orice pată a păcatului originar”. Acest adevăr de credinţă este cuprins în salutul pe care i l-a adresat Arhanghelul Gabriel: „Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine” (Luca 1,28). Expresia „plină de har” arată lucrarea minunată a iubirii lui Dumnezeu, care a dorit să ne redea viaţa şi libertatea, pierdute prin păcat, prin intermediul Fiului Său Unul Născut, întrupat, mort şi înviat. De aceea, încă din secolul al II-lea în Orient şi în Occident, Biserica o invocă şi celebrează pe Fecioara care, prin ‘da’-ul ei, a apropiat Cerul de pământ, devenind ‘Născătoare de Dumnezeu şi doică a vieţii noastre’, după cum spune Sf. Roman Melodul într-o veche cântare (Canticum XXV in Nativitatem B. Mariae Virginis, in J.B. Pitra, Analecta Sacra t. I, Paris 1876, 198). În secolul al VII-lea, Sf. Sofroniu al Ierusalimului laudă măreţia Mariei pentru că în ea Duhul Sfânt şi-a făcut locuinţă: „Tu întreci toate darurile pe care bunătatea lui Dumnezeu le-a revărsat vreodată asupra unei persoane umane. Mai mult decât toţi eşti bogată în prezenţa lui Dumnezeu care locuieşte în tine” (Oratio II, 25 in SS. Deiparae Annuntiationem: PG 87, 3, 3248 AB). Şi Sf. Beda Venerabilul explică: „Maria este binecuvântată între femei pentru că prin frumuseţea fecioriei s-a bucurat de harul de a fi Născătoarea unui fiu care este Dumnezeu” (Hom I, 3: CCL 122, 16).
Şi nouă ne este dăruită „plinătatea harului” pe care trebuie să îl facem să strălucească în viaţa noastră, pentru că „Tatăl Domnului nostru Isus Cristos”, scrie Sf. Paul, „ne-a binecuvântat cu orice fel de binecuvântare spirituală… şi ne-a ales mai înainte de întemeierea lumii ca să fim sfinţi şi neprihăniţi… rânduindu-ne de mai înainte spre înfiere” (Efeseni 1,3-5). Înfierea o primim prin mijlocirea Bisericii, în ziua Botezului. În acest sens, Sf. Hildegarda von Bingen scrie: „Biserica este, aşadar, fecioara mamă a tuturor creştinilor. Prin puterea ascunsă a Duhului Sfânt îi zămisleşte şi îi aduce la lumină, dăruindu-i lui Dumnezeu în aşa fel încât să fie numiţi şi fii ai lui Dumnezeu’ (Scivias, visio III, 12: CCL Continuatio Mediaevalis XLIII, 1978, 142). Dintre nenumăraţii rapsozi ai frumuseţii spirituale a Maicii lui Dumnezeu, se evidenţiază Sf. Bernard de Clairvaux, care afirmă că invocaţia „Bucură-te, Marie, cea plină de har” este „plăcută lui Dumnezeu, îngerilor şi oamenilor. Oamenilor, datorită maternităţii, îngerilor, datorită fecioriei, lui Dumnezeu, datorită umilinţei” (Sermo XLVII, De Annuntiatione Dominica: SBO VI,1, Roma 1970, 266).
Dragi prieteni, aşteptând ca, în această după amiază, potrivit obiceiului, să aduc Mariei Neprihănite omagiul în Piazza di Spagna, să îndreptăm acum rugăciunea noastră plină de fervoare spre cea care mijloceşte la Dumnezeu, ca să ne ajute să celebrăm cu credinţă apropiata Naştere a Domnului.
