Trei dorinţe ale Papei de Crăciun
09.12.2011, Vatican (Catholica) - Miercuri spre seară, mulţumită unei tablete conectate la reţeaua electrică, Papa Benedict al XVI-lea a aprins cel mai mare brad de Crăciun, de la distanţă, din apartamentele papale. Acest brad electronic, cu luminiţele pe întreg versantul unui munte, se află în oraşul italian Gubbio. Înainte să pornească instalaţia de lumini, Pontiful a adresat câteva cuvinte – prin intermediul televiziunii – celor ce au participat la ceremonie.
„Înainte să aprind luminile aş dori să îmi exprim trei dorinţe”, a spus Sfântul Părinte. Acest brad de Crăciun este format pe versantul Muntelui Ingino, pe culmea căruia se află Bazilica patronului oraşului Gubbio, Sf. Ubaldo. Când ne uităm la ea, ochii privesc în sus, spre cer, spre lumea lui Dumnezeu. De aceea prima mea dorinţă este ca privirea noastră, minţile şi inimile noastre, să nu se oprească la orizontul acestei lumi, la lucrurile materiale, ci într-un fel ca acest brad, care indică în sus, să ne fie direcţionată spre Dumnezeu. Dumnezeu niciodată nu uită de noi, şi ne cere ca nici noi să nu uităm de El. Evanghelia ne aminteşte că, în noaptea sfântă a naşterii lui Cristos, o lumină i-a învăluit pe păstori, anunţându-le o mare bucurie: naşterea lui Isus, Cel care ne aduce lumina, sau mai bine spus, Cel care este adevărata lumină şi care luminează totul.”
„A doua mea dorinţă este ca să ne amintim că şi noi avem nevoie de lumină care să ne lumineze cărările vieţii şi să ne dea speranţă, în special în aceste vremuri în care simţim greutatea atâtor dificultăţi, probleme, suferinţe, şi ni se pare că suntem înconjuraţi de un văl de întuneric. Ce lumină poate să ne lumineze cu adevărat inimile şi să ne dea o speranţă sigură? Este Pruncul pe care îl contemplăm de Crăciun, într-o iesle sărăcăcioasă, deoarece El este Domnul care ne atrage pe fiecare şi ne cere să îl primim din nou şi din nou în vieţile noastre, ne cere să îl dorim, să ne încredem în El, să îi simţim prezenţa, să simţim că ne însoţeşte, ne susţine şi ne ajută. Dar acest brad este format din multe luminiţe. Dorinţa mea ultimă este ca fiecare dintre noi să contribuim cumva la această lumină în sferele în care trăim: în familiile noastre, în slujbele noastre, în comunităţile noastre. Ca fiecare dintre noi să fie lumină pentru cei dimprejur; ca să lăsăm deoparte egoismul care, atât de des, ne închide inimile şi ne face să ne gândim doar la noi înşine; ca să dăm o mai mare atenţie celorlalţi, să îi iubim mai mult. Orice gest mic de bunătate este ca una dintre luminile din acest mare brad: împreună cu alte lumini, luminează întunericul nopţii, chiar şi a celei mai negre nopţi.”
