Fericita Hildegard Burjan: mamă şi politician
01.02.2012, Viena (Catholica) - În după-amiaza zilei de luni, 30 ianuarie 2012, în Viena, Austria, Cardinalul Christoph Schonborn, Arhiepiscop al acestui oraş, a prezidat o Liturghie de aducere de mulţumire pentru beatificarea de duminică, 29 ianuarie, a Fericitei Hildegard Burjan, în Catedrala Sf. Ştefan. În cuvintele adresate credincioşilor prezenţi în Piaţa San Pietro, după rugăciunea Angelus de duminică, Papa Benedict al XVI-lea le-a reamintit credincioşilor că noua fericită a dat „o mărturie splendidă pentru Evanghelie”. Fericita Hildegard s-a născut într-o familie evreiască în 1883, în oraşul Gorlitz, pe atunci în Prusia, şi a studiat filozofia la Universitatea din Zurich. S-a căsătorit, şi mai târziu, după o perioadă de boală, a descoperit credinţa creştină şi a fost botezată în 1909.
S-a mutat la Viena, unde a devenit membră a parlamentului austriac, dedicându-şi activitatea politică slujirii Evangheliei în sprijinul muncitorilor şi a celor oprimaţi, în conformitate cu învăţăturile din Enciclica „Rerum novarum” a Papei Leon al XIII-lea. În 1912 a înfiinţat Asociaţia Femeilor Creştine Casnice, oferind ajutor celor flămânzi, creând o reţea de sprijin pentru familii şi luptând împotriva muncii copiilor. În 1919 a înfiinţat Congregaţia Surorilor Caritas Socialis. În dedicarea ei pentru familie a şi dat naştere unei fiice, împotriva sfatului medicilor de a avorta din motive de sănătate. Ea a însetat după dreptate, văzând Chipul lui Isus în săraci şi suferinzi. „Nu putem ajuta oamenii cu bani şi mici pomeni”, spunea ea, „mai degrabă trebuie să le dăm încrederea că sunt capabili de a face ceva pentru ei înşişi”.
În predica sa de luni, 30 ianuarie, Cardinalul Schonborn a arătat că Hildegard Burjan este dovada că sfinţenia este posibilă şi în lumea politică. Ea „a vestit Evanghelia prin acţiune”, a spus el. „Beatificarea ei vine într-un timp potrivit pentru a evidenţia faptul că acţiunea este o problemă esenţială… Hildegard a fost o creştină convingătoare deoarece, fără prea multe cuvinte, a acţionat. În timpurile noastre trebuie din nou să învăţăm să înţelegem ce înseamnă a fi discipoli, şi în acest scop nu avem nevoie de teorii, ci de exemple de oameni care vorbesc prin acţiunile lor”.
