Fricile lumeşti şi teama de Dumnezeu
22.06.2008, Vatican (Catholica) - Vremea toridă din ultimele zile la Roma nu a împiedecat ca mii de credincioşi, romani şi pelerini să participe duminică la tradiţionala întâlnire de la amiază cu Papa pentru a-i asculta cuvântul de zidire spirituală şi să se roage împreună antifonul marian Angelus Domini, observă Radio Vatican. Reproducem în continuare alocuţiunea Sfântului Părinte în traducere redacţiei române a Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori,
În Evanghelia acestei duminici aflăm două invitaţii ale lui Isus: pe de o parte „nu vă temeţi de oameni” şi pe de alta „temeţi-vă” de Dumnezeu (cf 10,26.28). Suntem astfel stimulaţi să reflectăm asupra deosebirii care există între fricile omeneşti şi teama de Dumnezeu. Frica este o dimensiune naturală a vieţii. Încă de mici copii experimentăm forme de frică ce se dovedesc imaginare şi dispar; vin altele apoi, care au fundamente precise în realitate: acestea trebuie să fie înfruntate şi depăşite prin strădania umană şi prin încrederea în Dumnezeu. Dar există apoi, mai ales astăzi, o formă de frică mai profundă, de tip existenţial, care sfârşeşte uneori în angoasă: aceasta se naşte dintr-un sentiment de gol, de vid provocat de o anumită cultură impregnată de un subtil nihilism teoretic şi practic.
În faţa vastei şi variatei panorame a fricilor omeneşti, Cuvântul lui Dumnezeu este clar: cui „se teme” de Dumnezeu „nu-i este frică”. Teama de Dumnezeu pe care Scripturile o definesc ca „începutul adevăratei înţelepciuni”, coincide cu credinţa în El, cu respectul sacru pentru autoritatea Sa asupra vieţii şi asupra lumii. A fi „fără teamă de Dumnezeu” echivalează cu a te pune în locul Său, a te simţi stăpân al binelui şi al răului, al vieţii şi al morţii. În schimb, cine se teme de Dumnezeu simte în sine siguranţa pe care o are copilul în braţele mamei sale (cf Ps. 130,2): cine se teme de Dumnezeu este liniştit chiar şi în mijlocul furtunilor, deoarece Dumnezeu, aşa cum Isus ne-a descoperit, este plin de îndurare şi de bunătate. Cui îl iubeşte nu-i este frică: „În iubire nu este teamă”, scrie apostolul Ioan, „dimpotrivă, iubirea desăvârşită îndepărtează teama, deoarece teama presupune o pedeapsă şi cine se teme nu e desăvârşit în iubire” (1Ioan 4,18). Credinciosul nu se sperie deci de nimic deoarece ştie că este în mâinile lui Dumnezeu, ştie că răul şi iraţionalul nu au ultimul cuvânt, ci singur Stăpân al lumii şi al vieţi este Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, care ne-a iubit până la a se jertfi pe sine murind pe cruce pentru mântuirea noastră.
Cu cât creştem mai mult în această intimitate cu Dumnezeu, impregnată de iubire, cu atât mai uşor învingem orice formă de frică. În fragmentul evanghelic de azi Isus repetă de mai multe ori îndemnul de a nu ne teme. Ne asigură cum a făcut cu Apostolii, cum a făcut cu Sfântul Paul arătându-i-se într-o noapte, într-un moment deosebit de dificil al predicării sale: „Nu-ţi fie frică”, i-a spus, „deoarece eu sunt cu tine” (Fapte 18,9).
Întărit de prezenţa lui Cristos şi încurajat de iubirea sa, nu s-a temut de martiriu nici Apostolul neamurilor, al cărui bimilenar al naşterii ne pregătim să îl celebrăm printr-un An Jubiliar special. Fie care acest mare eveniment spiritual şi pastoral să poată suscita şi în noi o reînnoită încredere în Isus Cristos, care ne cheamă să vestim şi să mărturisim Evanghelia, fără a ne teme de ceva. Vă invit de aceea, dragi fraţi şi surori, să vă pregătiţi să celebraţi cu credinţă Anul Paulin care, cu voia lui Dumnezeu, îl voi deschide solemn sâmbăta viitoare, la ora 18, în Bazilica San Paolo fuori le mura prin liturgia Primelor Vespere din solemnitatea Sfinţilor Petru şi Paul. Încredinţăm încă de pe acum această mare iniţiativă eclesială mijlocirii Sfântului Paul şi Preasfintei Maria, Regina Apostolilor şi Mama lui Cristos, izvor al bucuriei noastre şi al păcii noastre.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
