Timpul Postul, timp de schimbare interioară
22.02.2012, Vatican (Catholica) - Sfântul Părinte a dedicat audienţa generală din această dimineaţă temei Postului, care în Biserica latină începe astăzi, cu Miercurea Cenuşii, o perioadă de 40 de zile care culminează cu Triduumul Pascal, memorialul Patimii, Morţii şi Învierii Domnului nostru Isus Cristos. Papa Benedict le-a amintit celor 7.500 de pelerini din Aula Paul al VI-lea că, la începuturile Bisericii, Postul era un timp în care catecumenii îşi începeau călătoria de credinţă şi de convertire înainte de primirea Botezului. Mai apoi, toţi credincioşii au fost invitaţi să participe la această perioadă de înnoire spirituală.
Astfel, „participarea întregii comunităţi la diferitele etape ale parcursului Postului Mare subliniază o dimensiune importantă a spiritualităţii creştine: răscumpărarea nu a câtorva, ci a tuturor, este disponibilă graţie morţii şi învierii lui Cristos. […] Timpul care precede Paştele este un timp de metanoia, adică de schimbare interioară, de căinţă; timpul care identifică viaţa noastră umană şi toată istoria noastră ca un proces de convertire care se pune în mişcare acum pentru a-l întâlni pe Domnul la sfârşitul timpurilor.” Biserica numeşte această perioadă „Quadragesima”, adică de patruzeci de zile, cu referire exactă la Sfânta Scriptură.
Într-adevăr, „patruzeci este numărul simbolic cu care Vechiul şi Noul Testament reprezintă momentele importante ale experienţei credinţei Poporului lui Dumnezeu. Este o cifră care exprimă timpul aşteptării, al purificării, al întoarcerii la Domnul, al conştiinţei că Dumnezeu este fidel faţă de promisiunile sale. Acest număr nu reprezintă un timp cronologic exact, ritmat de suma zilelor. Indică mai degrabă o perseverenţă răbdătoare, o lungă încercare, o perioadă suficientă pentru a vedea lucrările lui Dumnezeu, un timp în care trebuie să ne decidem ca să asumăm propriile responsabilităţi fără amânări ulterioare. Este timpul deciziilor mature.”
Liturgia Postului, a explicat Papa, „are scopul de a favoriza un drum de reînnoire spirituală, în lumina acestei lungi experienţe biblice şi mai ales pentru a învăţa să îl imităm pe Isus, care în cele patruzeci de zile petrecute în pustiu a învăţat să învingă ispita folosindu-se de Cuvântul lui Dumnezeu.” Pontiful a vorbit şi despre „pustiul” lumii şi al istoriei. „În acest ‘pustiu’ noi, cei care credem, avem desigur oportunitatea de a avea o profundă experienţă de Dumnezeu care face puternic spiritul, confirmă credinţa, hrăneşte speranţa, însufleţeşte caritatea; o experienţă care ne face părtaşi de victoria lui Cristos asupra păcatului şi asupra morţii prin Jertfa de iubire pe Cruce. Însă ‘pustiul’ este şi aspectul negativ al realităţii care ne înconjoară: ariditatea, sărăcia de cuvinte de viaţă şi de valori, secularismul şi cultura materialistă, care închid persoana în orizontul lumesc al existenţei sustrăgându-l de la orice referinţă la transcendenţă.” Dar „pentru Biserica de astăzi timpul pustiului se poate transforma în timp de har, pentru că avem certitudinea că şi din stânca cea mai dură Dumnezeu poate să scoată apa vie care potoleşte setea şi răcoreşte.”
La finalul catehezei, Papa Benedict a salutat grupurile prezente în mai multe limbi. În poloneză a subliniat că „postul şi rugăciunea, penitenţa şi operele de caritate” sunt principalele mijloace de pregătire pentru Paşti. A salutat apoi în mod special pe credincioşii Ordinariatului personal al Fecioarei de Walsingham, prezenţi la audienţă. Ordinariatul a fost înfiinţat acum un an de zile pentru anglicanii – clerici şi credincioşi – care au dorit să reintre în comuniune cu Biserica Catolică.
