Lumina lui Cristos să lumineze încercările vieţilor noastre
04.03.2012, Vatican (Catholica) - Reîntorcându-se din vizita sa în parohia romană San Giovanni Battista de La Salle din Torino, în ziua de duminică, 4 martie 2012, în discursul său dinainte de rugăciunea Angelus, Papa Benedict al XVI-lea a făcut referire la episodul Schimbării la Faţă a lui Cristos, relatat de Evanghelia duminicii a doua din Postul Mare, din ritul latin. Sfântul Părinte s-a oprit asupra a două aspecte, lumina şi glasul: „lumina cerească strălucind pe chipul lui Isus, şi glasul Tatălui ceresc mărturisind despre El şi poruncind să fie ascultat”. Vă oferim discursul Sfântului Părinte după traducerea realizată de ARCB.ro.
Iubiţi fraţi şi surori!
Această duminică, a II-a din Post, se caracterizează ca Duminica Schimbării la Faţă a lui Cristos. Într-adevăr, în itinerarul Postului Mare, liturgia, după ce ne-a invitat să îl urmăm pe Isus în pustiu, pentru a înfrunta şi a învinge împreună cu El ispitirile, ne propune să urcăm împreună cu El „muntele” rugăciunii, pentru a contempla pe chipul Său uman lumina glorioasă a lui Dumnezeu. Episodul Schimbării la Faţă a lui Cristos este atestat în mod unanim de către evangheliştii Matei, Marcu şi Luca. Elementele esenţiale sunt două: în primul rând, Isus urcă împreună cu ucenicii Petru, Iacob şi Ioan pe un munte înalt şi acolo „s-a schimbat la faţă înaintea lor” (Marcu 9,2), chipul Său şi îmbrăcămintea Sa iradiau o lumină strălucitoare, în timp ce lângă El au apărut Moise şi Ilie; în al doilea rând, un nor a învăluit vârful muntelui şi din acesta a venit un glas care spunea: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, ascultaţi de El!” (Marcu 9,7). Aşadar, lumina şi glasul: lumina cerească strălucind pe chipul lui Isus, şi glasul Tatălui ceresc mărturisind despre El şi poruncind să fie ascultat.
Misterul Schimbării la Faţă nu trebuie dat la o parte din contextul drumului pe care Isus îl parcurge. El s-a îndreptat în mod ferm direct spre împlinirea misiunii Sale, fiind conştient că, pentru a ajunge la înviere, va trebui să treacă prin pătimire şi moartea pe cruce. Despre acest lucru le-a vorbit în mod deschis ucenicilor, care însă nu au înţeles, ba chiar au refuzat această perspectivă, deoarece nu gândeau la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor (cf. Matei 16,23). Pentru aceasta, Isus ia cu sine pe munte trei dintre ei şi le descoperă slava Sa cerească, splendoarea Adevărului şi a Iubirii. Isus doreşte ca această lumină să ilumineze inimile lor atunci când vor traversa întunericul dens al pătimirii şi morţii Sale, atunci când scandalul crucii va fi pentru ei de nesuportat. Dumnezeu este lumină, iar Isus vrea să dăruiască prietenilor Săi mai apropiaţi experienţa acestei lumini, care sălăşluieşte în El. Astfel, după acest eveniment, El va fi în ei lumină interioară, capabilă să îi protejeze de atacurile întunericului. Chiar şi în cea mai întunecată noapte, Isus este candela care nu se stinge niciodată. Sfântul Augustin rezumă acest mister printr-o expresie minunată, spunând: „Ceea ce este soarele pe care îl vedem pentru ochii trupului, este [Cristos] pentru ochii inimii” (Sermo 78, 2: PL 38, 490).
Iubiţi fraţi şi surori, cu toţii avem nevoie de lumină interioară pentru a trece peste încercările vieţii. Această lumină vine de la Dumnezeu, şi Cristos este cel care ne-o dăruieşte, El în care locuieşte plinătatea dumnezeirii (cf. Coloseni 2,9). Să urcăm împreună cu Isus pe muntele rugăciunii şi, contemplându-i chipul plin de iubire şi de adevăr, să ne lăsăm copleşiţi lăuntric de lumina Sa. Să o rugăm pe Fecioara Maria, călăuza noastră în drumul credinţei, să ne ajute pentru ca să trăim această experienţă în timpul Postului Mare, găsind zilnic câteva momente pentru rugăciunea în tăcere şi pentru ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu.
