Papa şi Arhiepiscopul de Canterbury l-au sărbătorit împreună pe Sf. Grigore

12.03.2012, Roma (Catholica) - În seara zilei de sâmbătă, 10 martie 2012, Papa Benedict al XVI-lea a celebrat Vesperele în mănăstirea romană San Gregorio al Celio, într-o ceremonie care a marcat împlinirea a o mie de ani de la fondarea casei-mame a Ordinului Camaldolez al Sf. Benedict, sărbătoarea Sf. Grigore cel Mare şi vizita la Roma a Arhiepiscopului Rowan Williams de Canterbury, primat al Comuniunii Anglicane. După lecturile din Psalmi şi Evanghelie, Papa Benedict al XVI-lea şi Arhiepiscopul de Canterbury au rostit fiecare câte o predică.

„Celebrarea de astăzi este marcată”, a spus Papa, „de un caracter profund ecumenic care, aşa cum ştim, este o parte esenţială a spiritului camaldolez modern. Această mănăstire camaldoleză romană a dezvoltat cu Canterbury şi cu Comuniunea Anglicană, în special de la Conciliul Vatican II încoace, legături care au devenit deja tradiţionale. În această zi, pentru a treia oară, Episcopul Romei s-a întâlnit cu Arhiepiscopul de Canterbury în casa Sf. Grigore cel Mare. Şi este bine să fie aşa, deoarece din această mănăstire Papa Grigore l-a ales pe Augustin şi cei patruzeci de călugări ai lui şi i-a trimis să ducă Evanghelia în Anglia, acum mai bine de 1.400 de ani”.

Sfântul Părinte a amintit că „slujirea ireproşabilă” a Sf. Grigore a fost „plină de zel pentru Evanghelie. Cu adevărat, ceea ce a scris Sf. Paul despre sine i se aplică şi Sf. Grigore: harul lui Dumnezeu în el nu a fost fără roade. Acesta este, într-adevăr, secretul pentru vieţile fiecăruia dintre noi: a primi harul lui Dumnezeu şi a consimţi cu toată inima şi cu toată puterea noastră la acţiunea lui. Acesta este de asemenea secretul adevăratei bucurii şi al păcii profunde”. „La rădăcina a toate se află harul lui Dumnezeu, darul chemării, misterul întâlnirii cu Isus cel viu. Dar acest har cere un răspuns de la aceia care au fost botezaţi: cere angajamentul de a fi re-îmbrăcaţi în sentimentele lui Cristos: blândeţea, bunătatea, umilinţa, generozitatea, iertarea şi mai presus de toate… ‘agape’, iubirea pe care ne-a dat-o Dumnezeu prin Isus, iubirea pe care Duhul Sfânt a vărsat-o în inimile noastre”.

Papa Benedict al XVI-lea a continuat reamintind că Ordinul Camaldolez „a parcurs o mie de ani de istorie, hrănindu-se zilnic din Cuvântul lui Dumnezeu şi din Euharistie, aşa cum i-a învăţat fondatorul lor, Sf. Romuald, potrivit acelui ‘triplex bonum’: solitudine, viaţă de comunitate şi evanghelizare”. El i-a mai amintit pe numeroşii sfinţi, fericiţi şi martiri, cărturari, istorici şi păstori ai Bisericii din acest ordin, „oameni exemplari ai lui Dumnezeu” care „au dezvăluit orizonturile şi marea rodnicie a tradiţiei camaldoleze”. Sfântul Părinte şi-a completat predica exprimându-şi speranţa că „toţi credincioşii, atât catolici cât şi anglicani… vizitând mormintele sfinţilor apostoli şi martiri din Roma, să îşi reînnoiască angajamentul de a se ruga constant şi a lucra pentru unitate”.

În predica sa, Arhiepiscopul Williams s-a referit la comuniunea „sigură şi totuşi imperfectă” dintre Bisericile Catolică şi Anglicană. Ambele împărtăşesc „viziunea de refacere a deplinei comuniuni sacramentale, a unei vieţi euharistice care să fie pe deplin vizibilă, şi astfel a unei mărturii care este pe deplin credibilă, pentru ca o lume confuză şi tulburată să intre în lumina primitoare şi transformatoare a lui Cristos”. În acelaşi timp, „recunoaşterea de către noi a Trupului unic în viaţa de comuniune a celorlalţi este instabilă şi incompletă; totuşi, fără o astfel de recunoaştere esenţială, nu suntem încă să împărtăşim pe deplin liberi puterea transformatoare a Evangheliei în Biserică şi în lume”. La sfârşitul Vesperelor Papa Benedict al XVI-lea şi Arhiepiscopul de Canterbury au intrat în Capela Sf. Grigore unde au aprins două lumânări, pentru a cinsti memoria Sf. Grigore cel Mare şi a Sf. Augustin de Canterbury.