Reîntoarcerea la aspectele esenţiale ale vieţii creştine pentru relansarea evanghelizării

25.05.2012, Vatican (Catholica) - În ziua de joi, 24 mai 2012, la amiază, Papa Benedict al XVI-lea a primit în audienţă participanţii la a 64-a adunare generală a Conferinţei Episcopale Italiene, cărora le-a adresat un discurs despre provocările cu care se confruntă noua evanghelizare într-o societate tot mai îndepărtată de Dumnezeu. „Situaţia noastră cere un zel înnoit, orientat spre aspectele esenţiale ale credinţei şi vieţii creştine”, a spus el. „Într-un timp în care Dumnezeu, pentru mulţi oameni, a devenit marele Necunoscut şi Isus este doar o figură importantă din trecut, nu putem relansa activitatea misionară fără a reînnoi calitatea credinţei şi a rugăciuni noastre… Nu vom putea câştiga omenirea pentru Evanghelie dacă nu ne întoarcem noi în primul rând la o experienţă profundă cu Dumnezeu”.

Papa a amintit că toamna acestui an marchează a 50-a aniversare a deschiderii Conciliului Vatican II, şi i-a îndemnat pe cei prezenţi să implementeze învăţăturile acestuia pentru a veni în întâmpinarea transformărilor sociale şi culturale ale timpului nostru, care „au de asemenea consecinţe vizibile în sfera religioasă”. Societăţile cu o străveche tradiţie creştină sunt astăzi caracterizate de secularism. Astfel moştenirea spirituală şi morală care se află la rădăcinile Occidentului „nu mai este înţeleasă în semnificaţia ei profundă… şi un sol bogat riscă să devină un deşert neprimitor”. Papa a identificat mai multe tendinţe îngrijorătoare, incluzând o scădere a practicii religioase şi o diminuare a participării la Sacramente.

„Mulţi botezaţi şi-au pierdut identitatea. Ei nu cunosc conţinutul esenţial al credinţei, sau cred că pot cultiva această credinţă fără mijlocirea Bisericii. Şi în timp ce mulţi privesc cu îndoială la învăţătura Bisericii, alţii reduc Împărăţia lui Dumnezeu la anumite valori largi, care sunt cu siguranţă cuprinse în Evanghelie dar care nu ating nucleul central al credinţei creştine”. „Din păcate, Dumnezeu însuşi rămâne exclus din orizontul multor persoane şi, atunci când nu este întâmpinat cu indiferenţă, închidere sau respingere, discursul despre Dumnezeu este alungat în sfera subiectivă, redus la o problemă intimă şi privată care este marginalizată din conştiinţa publică. Criza care afectează Europa se naşte şi din această abandonare, această lipsă de deschiere faţă de Transcendent”.

În acest context, Papa Benedict al XVI-lea a evidenţiat faptul că „metode noi de vestire a Evangheliei sau de activităţi pastorale nu sunt suficiente pentru a asigura ca mesajul creştin să fie acceptat mai mult”. Aşa cum au spus Părinţii conciliari, a continuat Pontiful „trebuie să pornim din nou de la Dumnezeu, celebrat, mărturisit prin cuvânt şi faptă… Sarcina noastră principală, adevărata şi unica noastră sarcină rămâne aceea de a ne dedica vieţile singurului lucru… care este cu adevărat demn de încredere, necesar şi fundamental… Avem sarcina de a-l vesti pe Dumnezeu, a-l face cunoscut şi a-i conduce şi pe alţii la a se întâlni El”. „Condiţia fundamentală pentru a putea vorbi despre Dumnezeu este aceea de a vorbi cu Dumnezeu, a deveni tot mai mult oameni ai lui Dumnezeu, alimentaţi de o intensă viaţă de rugăciune şi modelaţi de harul Său”.

„Trebuie să ne lăsăm găsiţi şi cuceriţi de Dumnezeu pentru a-i ajuta pe cei pe care îi întâlnim să fie atinşi de adevăr… Misiunea veche şi nouă care ne stă în faţă este a ceea de a-i conduce pe oamenii timpului nostru la o relaţie cu Dumnezeu, de a-i ajuta să îşi deschidă minţile şi inimile faţă de Dumnezeul care îi caută şi doreşte să se apropie de ei, conducându-i la a înţelege că împlinirea voinţei Lui nu reduce libertatea; mai degrabă, înseamnă a fi cu adevărat liber, înseamnă a înfăptui binele în viaţă”. „Dumnezeu este garantul nu concurentul libertăţii noastre”, a adăugat Sfântul Părinte în concluzie. „Acolo unde se acordă spaţiu Evangheliei, şi prin urmare prieteniei cu Cristos, omul înţelege că el este obiectul unei iubiri care curăţă, încălzeşte, reînnoieşte şi ne face capabili să slujim omenirea cu iubirea divină”.