Evanghelizarea familiilor catolice
30.05.2012, New York (Catholica) - Prezenţa Papei Benedict al XVI-lea la Milano săptămâna aceasta, pentru a VII-a Întâlnire Mondială a Familiilor, transmite un mesaj puternic despre cât de importantă este evanghelizarea familiilor pentru acest pontificat. Jennifer şi Greg Willits sunt activ implicaţi în această evanghelizare, printr-o varietate de iniţiative de apostolat, cel mai recent printr-o carte în care vorbesc despre cum poate să trăiască o familie catolică în lumea de astăzi. „The Catholics Next Door: Adventures in Imperfect Living” este o carte ce se adresează nu doar părinţilor şi bunicilor, ci oricui încearcă să îşi trăiască credinţa catolică şi se luptă cu căderile naturii umane. Agenţia Zenit a stat de vorbă cu soţii Willits pentru a le cere opinia pe teme precum sfinţenia şi trăirea Zilei Domnului.
– Care credeţi că este cheia evanghelizării familiilor catolice? Cu problemele care există la capitolul contracepţie, de exemplu, despre care discutaţi şi în cartea voastră, chiar şi Episcopii recunosc că învăţătura catolică nu prea reuşeşte să pătrundă. Care este soluţia?
– (Jennifer) Evanghelizarea familiilor catolice este critică pentru lumea de astăzi. Această nevoie a fost motivaţia principală care a condus la apariţia acestei cărţi. Am dorit nu doar să abordăm majoritatea realităţilor de interes pentru viaţa de familie – precum practicarea Sacramentelor, ideea de vocaţie, înţelegerea adevărului despre Euharistie şi a învăţăturii Bisericii despre contracepţie – ci am simţit în acelaşi timp importanţa la a încuraja cititorul vorbind de lângă el, nu de deasupra lui. Greg şi cu mine ştim bine că nu suntem mai buni decât alte cupluri; doar că înţelegem foarte bine drumul şi căderile lui. Cred că una dintre metodele prin care putem să ne îndeplinim propria parte la evanghelizare este să analizăm cu atenţie ce spunem şi ce credem, comparându-le cu modul în care trăim. Pentru a vesti Evanghelia lui Isus Cristos trebuie mai întâi să ştim foarte clar istoria mântuirii. După ce o cunoaştem şi îi putem aprecia dimensiunea, împărtăşirea ei devine în mod natural mai uşoară. Evanghelizarea se face din mai multe direcţii: de la predicile pe care le auzim la Liturghie la modul în care răspundem la încercările vieţii – şi la modul în care iubim şi slujim familia noastră în Trupul mistic al lui Cristos.
Lupta noastră personală cu învăţătura privind contracepţia a fost obligatoriu de inclus în această carte. Ne întrebăm adesea de ce nu auzim mai mult vorbindu-se de la amvon despre această dificultate. În carte includem o poveste tragică despre ce ni s-a întâmplat când am cerut răspunsuri de la un preot în care aveam încredere. Acel incident ne-a condus la o descoperire dureroasă: inconsecvenţa cu care este predată învăţătura despre contracepţie de la amvon, în confesional şi respectiv în discuţiile cu preoţii. O mare parte a soluţiei ar fi o mai mare unitate între preoţi şi Episcopi pe marginea acestei învăţături; altfel vor continua să producă confuzie şi să îi împartă între ei pe laicii Bisericii.
– Vorbiţi, direct şi indirect, despre sfinţenie. Cum aţi defini sfinţenia pentru o familie catolică a anului 2012?
– Împărtăşind episoade amuzante şi cu mesaje despre încercări ale credinţei prin care am trecut împreună cu copiii, lăsăm cititorii să ştie că sfinţenia unei familii catolice nu se atinge într-o zi, ci devine mai degrabă o căutare zilnică. Sfinţenia nu se rezumă la a face alegerile corecte din punct de vedere moral, după puterile noastre, pentru binele nostru şi al familiilor noastre. Ea înseamnă a arăta copiilor că relaţia principală care trebuie căutată este cea dintre noi şi Isus Cristos; înseamnă asumarea iubirii capabile de jertfă şi modelarea după ea de dragul copiilor; înseamnă şi a trăi în consecvenţă cu învăţătura catolică, luptând cu demoni precum relativismul moral sau imoralitatea sexuală.
– Sunteţi fondatorii mai multor iniţiative de apostolat, iar acum autorii unei cărţi. La ce nevoi ale familiilor catolice încercaţi să răspundeţi?
– (Greg) Noi nu încercăm doar să răspundem unei nevoi a familiilor catolice, deşi este important acest lucru. Scopul principal al tuturor iniţiativelor noastre de apostolat este să încurajăm şi să îi asistăm pe oameni în a-şi dezvolta o relaţie strânsă cu Isus Cristos. Intenţia apostolatului noii evanghelizări (NewEvangelizers.com), de exemplu, este să ofere instrumente şi resurse gratuite, care să îi asiste pe oameni în noua evanghelizare. Ţelul nostru este să îi ajutăm pe toţi oamenii să îşi cunoască mai bine credinţa, să şi-o trăiască mai deplin şi să o împărtăşească mai eficient. Prin misiunile multiple propuse de apostolatul nostru, sperăm să îi ajutăm pe oameni să îşi dezvolte o relaţie cu Cristos şi, prin extindere, să îşi dezvolte relaţii minunate în familie. Revenind la întrebare, dacă relaţia noastră cu Cristos este puternică, putem să îi iubim mai mult pe cei care sunt lângă noi, în special familiile noastre.
Cartea noastră ar fi putut fi cu uşurinţă centrată total pe familie, şi într-adevăr într-un anumit punct ne-am gândit să o intitulăm „Adventures in Imperfect Parenting” în loc de „Adventures in Imperfect Living”. Dar deşi în carte, în cadrul programului nostru de radio şi în apostolatul nostru folosim adesea familia noastră ca un exemplu în lupta cu obstacolele vieţii, am înţeles că multe probleme legate de familie sunt probleme care îi privesc de asemenea şi pe cei necăsătoriţi sau persoanele consacrate. Toţi avem mare nevoie să înţelegem mai bine principalele elemente ale credinţei noastre, cum ar fi prezenţa reală a lui Cristos în Euharistie. Avem uneori nevoie de reconciliere prin Sacramentul Spovezii. Cu toţii avem nevoie să trăim vieţi în castitate. În cartea noastră şi în diferitele noastre eforturi, sperăm să oferim încurajare persoanelor care se luptă uneori cu, sau au întrebări în aceste domenii ale credinţei noastre catolice.
– Sfântul Părinte va merge la Milano în următorul sfârşit de săptămână, pentru Întâlnirea Mondială a Familiilor, dedicată anul acesta temei muncii şi sărbătorii. Referitor la a doua parte a temei, Papa a vorbit adesea despre importanţa duminicii pentru familii. Ce sfat aveţi pentru a face duminica o zi aşa cum o doreşte Dumnezeu?
– (Greg) A face duminica o zi aşa cum o doreşte Dumnezeu este adesea un lucru dificil pentru familia noastră. Cu cinci copii mici, avem tendinţa să fim mereu ocupaţi. Pentru o familie în creştere, ce înseamnă odihna? Când alergăm prin casă cu un copil de 3 ani în braţe, încercând să îl ducem cât mai rapid la baie înainte să aibă un „accident”, ne odihnim oare? Poate că ne-ar place să ne trântim apoi pe canapea, dar aceasta nu este cu adevărat odihnă! Trebuie să fim foarte atenţi să nu lăsăm duminicile să devină zile cu cumpărături urgente, teme făcute în ultimul moment şi treburi gospodăreşti presante. Nu cred că suntem singurii cărora trebuie să li se amintească nevoia de a încetini ritmul. Lumea noastră în general se împacă greu cu ideea de odihnă.
A concentra ziua în jurul Euharistiei este un lucru de maximă importanţă. În Euharistie, putem să locuim în Isus aşa cum El locuieşte în noi. A-i ajuta pe copiii noştri să se pregătească pentru Liturghie citind dinainte lecturile este de un enorm ajutor, şi apoi a face în această zi o mini-celebrare, eventual cu o trecere pe la cofetărie, ajută la a le sublinia importanţa zilei. Deşi este aproape imposibil să nu ai ceva de lucrat cu atât de mulţi copii în jur, am învăţat (şi continuăm să învăţăm) care sunt beneficiile la a face ca această zi să fie petrecută cu familia, odihnindu-ne în Dumnezeu şi bucurându-ne unii de compania celorlalţi. La fel ca în multe alte domenii din vieţile noastre, adesea călcăm greşit şi ne împiedicăm în eforturile noastre de a încetini ritmul; dar la fel ca în celelalte domenii ale vieţilor noastre de credinţă, trebuie să continuăm să mergem înainte şi să cerem Duhului Sfânt ajutorul pentru a deveni tot mai buni.
