IPS Corneanu explică: Un act de frăţietate
05.06.2008, Bucureşti (Catholica) - AZEC (Asociaţia Ziariştilor şi Editorilor Creştini), a organizat ieri, de la ora 13, la Centrul de Presă al Radiodifuziunii Române, o conferinţă intitulată „Mitropolitul Nicolae şi consecinţele gestului său: forţarea unităţii sau abandonarea identităţii?” Conferinţa a apărut publicată online în întregime pe OrtodoxRadio.ro. În cadrul conferinţei, telefonic a intervenit şi Mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului.
Discuţia a pornit de la întrebarea: „Este adevărat că v-aţi împărtăşit la biserica greco-catolică din Timişoara acum două duminici?” Prelatul ortodox a răspuns: „Da, este perfect adevărat. Am fost invitat de către confraţii greco-catolici la sfinţirea unei noi biserici, aici în oraşul Timişoara. În momentul în care s-a făcut împărtăşirea credincioşilor m-a impresionat mulţimea de credincioşi care toţi, alături evident de preoţii care erau de faţă, au cerut şi ei să fie împărtăşiţi. Printre acei credincioşi erau nu numai greco-catolici ci şi ortodocşi, pentru că în zona respectivă trăiesc mai mulţi ortodocşi decât greco-catolici; dar sigur solemnitatea şi serviciul religios a fost al greco-catolicilor. În momentul când s-a împărtăşit toată lumea am fost impresionat, emoţionat de modul cum toată asistenţa, toţi participanţii la serviciul religios, s-au apropiat de preoţii care cuminecau, ca să primească şi ei Împărtăşania. Am simţit un sentiment, dacă pot spune aşa, de frăţietate faţă de toată obştea credincioşilor între care se aflau nu numai greco-catolici ci şi ortodocşi, şi printr-un gest spontan, m-am apropiat şi eu de cei care se împărtăşeau şi m-am împărtăşit şi eu alături de ceilalţi.”
Mitropolitul a admis apoi: „Sigur, trebuia să reflectez la consecinţele sau comentariile care erau previzibile pe această temă. Dar a fost un gest spontan şi de frăţietate, pe care în acel moment l-am simţit necesar să îl fac şi eu alături de toată obştea celor care se aflau atunci la acest serviciu religios. Îmi pare rău că am dat în felul acesta posibilitatea unor comentarii din cele mai negative, dar pentru mine, ca om al lui Cristos şi al lui Dumnezeu, a fost un gest de frăţietate.” A urmat o altă întrebare: „După ce emoţia a trecut, vă pare rău pentru acest gest?” Iar răspunsul a fost: „Sincer să spun, nu îmi pare rău, doar că regret că am dat prilej la comentarii din cele mai felurite şi majoritatea destul de negative. Ar fi trebuit să calculez foarte bine gestul pe care l-am făcut atunci, dar a fost un gest spontan, o comuniune în Cristos pe care am simţit-o alături de ceilalţi creştini, pentru că sunt cu adevărat creştini şi ei. Nu ne desparte în fond nimic decât pe plan jurisdicţional, acceptarea primatului papal, pe care noi o privim din alt punct de vedere, dar încolo nu există nici un fel de deosebire între noi. Ne asemănăm şi ne identificăm din toate punctele de vedere.”
Întrebat despre polarizarea pe care gestul său a provocat-o între ecumeniştii şi tradiţionaliştii din sânul BOR, Mitropolitul Corneanu a dat ca exemplu reacţia propriilor credincioşi: „Fără a fi fost provocat, în duminica următoare, în Catedrala noastră mitropolitană, la sfârşitul Sfintei Liturghii m-am adresat credincioşilor, relatându-se cele ce s-au întâmplat. Nimeni nu mi-a cerut o explicaţie, dar, pentru că am aflat eu de comentariile care să făceau în afară m-am adresat credincioşilor, relatându-le ceea ce s-a întâmplat. Vă mărturisesc că reacţia credincioşilor din Catedrala plină a fost una pozitivă, aproape că nu m-au aplaudat. Eu i-am rugat să nu facă un astfel de gest dar începuseră să aplaude. Reacţia lor a fost pozitivă.”
O altă miză a discuţiilor a fost cea privind validitatea tainelor catolice. Prelatul ortodox a subliniat că Biserica Catolică şi cele Ortodoxe îşi recunosc reciproc tainele. Întrebarea a fost reluată pentru a se sublinia că se doreşte aflarea punctului de vedere al său: „Deci Sfinţia voastră consideraţi că v-aţi împărtăşit cu Trupul şi Sângele lui Cristos?” Iată răspunsul: „Da, da.” Să mai notăm declaraţia de la final a IPS Nicolae: „Sunt ortodox, rămân ortodox până la moarte şi nu pot să fiu altceva.” Urmată de ultima întrebare: „Vă asumaţi până la capăt consecinţele acestui gest?” „Evident, nu am încotro. L-am făcut şi nu pot să îl reneg. E o realitate pe care o recunosc şi dacă va fi suport nişte consecinţe negative, cu voia lui Dumnezeu voi suporta acele consecinţe.”
Legături
Imagini
Video
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
Intervenţia IPS Nicolae Corneanu.
Cele intamplate PSS Corneanu, imi aminteste de vietile sfinte ale marturisitorilor si martirilor bisericii. Parca s-ar fi aflat la judecata inainte de a fi ars pe rug pentru faptul de a-si marturisi credinta!!! Am o admiratie deosebita fata de PSS Nicolae si sper ca gestul sau sa creeze o revolutie in sanul Bisericii Ortodoxe si sa fie apoi urmat de cat mai mult oameni ai lui Dumnezeu din sanul aceleasi biserici. E strigator la cer cum persoane din sanul bisericii ortodoxe (imi cer scuze fata de cei care nu fac acest lucru) folosesc internetul pentru a propaga in lume ura si dezbinarea fata de semenii lor de acelasi neam!!! Numai de Pacea si iubirea lui Cristos nu e vorba, din nefericire! Isuse, oare ce ne-ai invatat? PACE SI BINE!
Dacä mä gändesc bine, si Isus a murit petru cä iudeii „aveau o lege… „(Cfr. Ioan 18, 28-32), care era mai importantä decät omul insusi ca si creaturä a lui DUMNEZEU. Unde rämäne IUBIREA, dacä vreti, LEGEA IUBIRII pe care a adus-o Isus?
Un om al Bisericii face un gest istoric de apropiere frateascä si este condamnat… Dacä si BINELE se condamnä in Romänia, färä sä se tinä seama de OMENIE, inseamnä cä multi mai sunt incä impotriva lui Isus care ne vrea binele in „UNITATE, UNITATE, UNITATE!!! „ asa cum strigau multi credinciosi ortodocsi, greco-catolici si romano-catolici in luna mai 1999 in Bucuresti la vizita Papei Ioan Paul II. Unde este OMENIE, FRÄTIETATE, unde DOI SAU TREI SE ADUNÄ IN NUMELE LUI ISUS, acolo este DUMNEZEU!
Cei care au comentat negativ acest gest, au fäcot-o poate chiar din acest motiv, nu erau unii dintre cei care se adunaserä in numele lui Isus pentru a-l putea simti pe Dumnezeu.
Oare de ce multi asteapta o explicatie pt. un gest de iubire? Parintii isi intreaba copii de ce ii iubesc, sau invers, sau vecinii si prietenii ii intreaba pe acei care-si declara iubirea pt. cineva cu un gest spontan si vizibil, de ce iubesc astfel? Cred ca deja se depasesc anumite limite in aceasta situatie, cand un Crestin, oricare ar fi el, isi manifesta vizibil credinta, si vin tot soiul de comentatori de ocazie care pusi in situatie infinit mai usoare nu fac dovada iubirii, dar se declara mari crestini. Iosif din Arimatea, trebuia sa-l intrebe pe mai marele sinagogii, daca poate sa-l dea jos pe Isus de pe cruce?, sau Maria Magdalena sa-i intrebe pe barbatii cu care s-a culcat, daca poate sa-l urmeze pe Cristos? si exemplele pot continua. Cine isi pune intrebari de ce a facut astfel pss Corneanu, inseamna ca are o problema, tocmai aceea de a te manifesta ca si crestin autentic!
Dumnezeu nu este stiinta – Dumnezeu este revelatie, este peste simt si minte, pe EL il stii si il simti fara efort – El este!!! Sau nu – daca Harul nu este asupra ta. Incercarea de a gasi dovezi „stiintifice„ asupra existentei lui Dumnezeu (trei in acelasi) este o proba a necredintei tale. Fericit este omul care crede si se increde in Domnul – aceluia insusi Harul Domnului ii arata ce trebuie sa faca… Harul acesta l-a condus pe Mitropolitul Nicolae (si nu stiintele dogmatic-canonice) – si el a procedat ca in vremile biblice: Aud, Doamne! Porunceste! Precum era la inceput si acum si pururea si in vecii-vecilor.
Preot pensionar Romul Pop:
Nu se cade să participi la discutarea „ cazului Corneanu” dacă nu cunoşti măcar că:
1. Şi în Biserica Ortodoxă şi în Biserica Catolică există cele şapte Sfinte Taine (Sacramente): Botezul, Mirul, Euharistia, Spovedania, Cununia, Preoţia şi Maslul.
2. Nici un teolog sau ierarh catolic nu spune că cele şapte Taine ale B. O. nu sunt sfinte, şi nici unul ortodox că cele şapte Sacramente ale B. C. nu sunt mântuitoare.
3. Ambele Biserici învaţă că Domnul nostru Iisus Hristos este prezent în Euharistie nu numai cu Trupul şi Sângele Său, ci şi cu sufletul şi dumnezeirea Sa, adică cu întreaga Sa fiinţă, ca Dumnezeu-Om , şi că Euharistiei i se cuvine aceeaşi închinare (adorare) ca şi persoanei Mântuitorului.
Restul e „teologie de circumstanţă”: ignoranţă crasă sau voită, ură confesionalistă, dezinformare şi interes dirijat de veşnicul duşman al Mielului care S-a jertfit „ pentru toţi oamenii”. Doar Satana şi cei în slujba lui se pot bucura de condamnarea unui gest de cuvenit respect faţă de Hristos Euharisticul. Cine vrea capul lui Corneanu: vreun sfânt al zilelor noastre? – Nu !
Este nevoie urgenta sa redescoperim filiatia noastra divina, de la ultimul crestin botezat si pana la episcop… . mitropolit… Dumnezeu este Iubire si daca ne consideram copiii lui trebuie sa devenim si noi iubire. Doar asa putem fi recunoscuti ca si copii ai Sai.
Este o lezare a Iubirii perfecte a lui Cristos atitudinea IPSSale Bartolomeu, reflectata in interviul mai sus redat… cuvintele referitoare la actul de comuniune deplina facut de Inalt Prea Sfintia Sa Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului. Care este rostul invocatiilor pentru unitate din cadrul Sfintei Liturghii? Sau Sfantul Ioan Gura de Aur este depasit?
A recunoscut insa faptul ca unitatea este opera Spiritului Sfant… iata un punct comun. Multumim lui Dumnezeu si pentru acesta.
Mi-as dori ca acest mesaj sa-l poata citi si IPSSa Bartolomeu Anania. Bisericile surori, Ortodoxa si Catolica , isi recunosc reciproc valabilitatea acelorasi 7 Sfinte Taine. Intre ele se enumera si Euharistia. Atat in Biserica Ortodoxa, cat si in Biserica catolica, de ambele rituri, Cristos este prezent real in Sfanta Taina a Impartasaniei. Astfel, in momentul in care se impartasesc atat preotii cat si credinciosii si in una si in cealalta, ei se impartasesc cu trupul si Sangele lui Cristos. Cu toate ca Biserica Ortodoxa considera momentul transformarii painii si vinului la epicleza- rugaciunea de invocare a transformarii, iar cea Catolica, crede ca aceasta are loc la Cuvintele lui Cristos:„Luati mancati… Acesta este Trupul Meu… „ si „Luati si beti… acesta este Sangele Meu… „, cu toate acestea, si unii si altii ne impartasim cu Acelasi Trup si Sange al Domnului nostru Isus Cristos.
Primii crestini frangeau painea zilnic si se impartaseau zilnic. De cate secole in bisericile ortodoxe iese preotul in fata sfantului altar indemnand, chemand… „Cu credinta si cu dragoste sa va apropiati… „ si nu se apropie nimeni. . doar in cele patru mari posturi de peste an sau poate o singura data… si motivam, traditia… si nu vrem sa aggiornam, sa aducem la zi… si pentru crestinul de astazi care trebuie sa fie zilnic purtator de Cristos(cristofor)…
Cat despre Inaltul Nicolae, ati afirmat clar ca actul Inaltpreasfintiei Sale este rezultatul prezentei Duhului Sfant si a colaborarii cu Acesta. Ati spus ca unitatea crestinilor o va face Duhul Sfant…
Actul de comuniune deplina trebuia sa fie facut de catre un mare teolog… si a fost facut. Asteptam cu nerabdare sa vedem care din ierarhi va face acelasi pas, dupa cel facut de Iubitul nostru Mitropolit.
Noi, pe meleaguri banatene am fost binecuvantati de Dumnezeu… Care ne-a deschis ochii nostri sa intelegem ca de fapt „Biserica de Apus si cea de Rasarit sunt una si unite„, cum spunea iubitul nostru Papa Ioan Paul al II-lea, iar daca mai exista dezbinari, acestea sunt opera noastra.
Chiar nu observam ca Dumnezeu doreste sa ne ia colaboratori in opera Sa pentru unitate?
Haideti sa redescoperim filiatia noastra divina, sa ne redescoperim ca frati si sa ne straduim sa devenim IUBIRE.
Cu dragoste in Cristos Isus Domnul nostru,
Elena Stefanescu-
De nu veti manca trupul si nu veti bea sangele FIULUI OMULUI nu veti avea viata in voi. Iata un exemplu adevarat si sincer de marturisire a credintei comune intre fratii crestini. Cea mai mare rusine este pentru noi crestinii deoarece tocmai noi suntem dezbinati si impartiti in atatea bisericute. Cum putem sa fim noi marturii vii ai lui Cristos daca noi suntem dezbinati si cu atat mai mult nu putem fi valori de credinta adevarata fata de oamenii care nu il cunoasc pe Dumnezeu sau adevarata credinta. Credinta se marturiseste prin curatia inimii si prin fapte concrete nu prin vorbe. Vorbele se risipesc dar faptele le luam cu noi in viata vesnica si acolo ele vor fi rasplatite in masura in care l-au impresionat pe Dumnezeu in bine sau rau. Asa ca nu scandalizati acest eveniment caci acesta este un inceput sfant si dumnezeiesc spre dorinta lui Isus care oamenii au sfaramat-o si anume CA TOTI SA FIE UNA CA LUMEA SA CREADA CA TU M-AI TRIMIS. ASA SA NE AJUTE DUMNEZEU AMIN.
Gestul Preafericitului Corneanu reprezinta un act profund de comuniune crestina si in mod similar de solidarietate umana. Acest gest a Inaltului Mitropolit Corneanu il putem inscrie in dinamica solicitarii lui Isus: „ Ca totii sa fie Una” . In mod contrar, este evident bizar si constitue un paradox, pozitia unora care vor sa condamne acest act, act al cooperarii, al dialogarii si al impartasirii interconfesionale, special in circumstanta cazului Corneanu, care, prin convingerea participarii Sale la primirea Sfintei Euharistii in cadrul Comunitatii Greco-Catolice. Semnificatia etimologica a acestui act in mod uman si crestin conduce la fraternitate si stringenta responsabilitate a unitatii.
De Pr. Vasile Orghici
Gestul IPS Nicolae Corneanu este un gest care merita toata aprecierea crestinilor de orice confesiune! Si tot ceea ce este in spatele acestui gest al sau: gandirea sa teologica crestina, nu filosofica, invatata mai mult in genunchi in rugaciune, inima sa crestina, si cu fapta, nu doar cu vorba, etc. Este intr-adevar omul comuniunii, omul iubirii, nu al criticilor. Un sfant in mijlocul nostru, iar noi suntem atat de fixati in schemele noastre incat nu reusim sa vedem prezenta lui Dumnezeu in acest OM! Bravo IPS Nicolae Corneanu! Sa dea Domnul sa existe multi episcopi si preoti ca dvs. !
Si poate si alti episcopi si preoti ortodocsi, si nu numai, vor iesi din rigiditatea schemelor lor si vor privi gestul dvs. cu ochi mai evanghelici! ! ! Sunteti un adevarat martor al evangheliei pe care nu doar o predicat, dar o si traiti! Anton, r-catolic