Săptămâna Socială pentru Studenţi – o provocare pentru studenţi
03.10.2012, Iaşi (Catholica) - Pornind de la iniţiativa Oficiului pentru Pastoraţie Universitară, 30 de tineri au răspuns afirmativ la proiectul de formare pentru studenţi, intitulat „SSS” – Săptămâna Socială pentru Studenţi, ce a avut loc în perioada 18-20 septembrie 2012, la Pralea. Coordonatorul proiectului a fost pr. Lucian Farcaş, care, alături de preoţii Tarciziu Grădinaru, Iulian Robu, Eduard Patraşcu, Egidiu Condac, Marius Bereşoaie şi Marian Gărghi, a expus câteva idei legate de Doctrina Socială a Bisericii. Punctele de plecare au fost constituite din noua evanghelizare în lumina Conciliului Vatican II, mai ales prin constituţia Gaudium et spes, precum şi de necesitatea trăirii unitare şi integrale a vieţii sacramentale, urmând perspectivele date de Sacramentum Caritatis. Alexa Ciuraru şi Ioan Dascălu i-au solicitat un interviu pr. Lucian Farcaş, pe care îl preluăm în continuare de pe Ercis.ro.
– Ce v-a determinat să organizaţi o astfel de Săptămână Socială pentru Studenţi şi ce presupune aceasta?
– Cuvântul „determinat” folosit în această întrebare trebuie înţeles ca fiind expresia unei necesităţi în cadrul pastoraţiei universitare, un proiect pastoral pentru studenţi, care trebuie organizat de Biserică prin episcopul diecezan şi pus în aplicare de preoţi pregătiţi şi numiţi pentru aceasta de acelaşi episcop (vezi Codul de Drept Canonic, can. 813). „SSS” – Săptămâna Socială pentru Studenţi – constituie o primă sesiune din cadrul unui proiect de formare mai larg, destinat special lumii universitare: studenţi, profesori, absolvenţi de studii superioare.
Această primă sesiune cuprinde în special activităţi de formare cu caracter introductiv în Doctrina socială a Bisericii, aşa cum se găseşte ea în tradiţia magisteriului social al Bisericii, sistematizat în recentul document eclezial Compendiu de doctrină socială a Bisericii, acesta este de fapt catehismul social al Bisericii noastre. Pe parcursul mai multor zile, studenţilor participanţi li se oferă noţiuni fundamentale despre doctrina socială a Bisericii, despre fundamentele acesteia în Sfânta Scriptură, precum şi o familiarizare selectivă cu teme fundamentale ale acestei învăţături. Programul lasă spaţiu larg atât pentru latura spirituală, cât şi pentru cea cultural-recreativă.
– Ne puteţi spune în câteva cuvinte ce este DSB şi de ce ar trebui să fie laicii interesaţi de ea?
– DSB – Doctrina socială a Bisericii – constituie un întreg edificiu de documente, enciclice, exortaţii apostolice, documente conciliare sau sinodale, episcopale care au fost elaborate şi promulgate în contextul diferitelor faze ale chestiunii sociale, începând mai ales cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi venind până în zilele noastre. Acest edificiu doctrinar începe cu prima mare enciclică socială a Papei Leon XIII, Rerum novarum (1891), urmată de multe alte documente, până la recenta enciclică socială a Papei Benedict al XVI-lea,Caritas in veritate (2009). Aşezând persoana umană în centrul vieţii sociale, această învăţătură socială catolică arată în primul rând principii şi valori după care trebuie orânduită şi trăită viaţa în contextul social, mai ales în domeniile: politică, economie, cultură.
Toate aceste domenii, prin instituţii şi structuri, trebuie să slujească binelui comun, în primul rând persoanei umane, la nivel individual, dar şi comunitar. A cunoaşte şi a răspândi doctrina socială a Bisericii este datoria întregului popor al lui Dumnezeu, clerici, persoane consacrate şi laici, pornind de la Sfântul Părinte şi până la „ultimul” credincios. Din rândul laicilor, primii chemaţi să fie destinatari ai doctrinei sociale sunt cei care beneficiază de o formare multiplă, aprofundată, şi aceştia aparţin mai ales de mediul universitar. Dar tot ei sunt chemaţi să fie primii care să o răspândească în societate ca pe un ferment menit să favorizeze creşterea şi edificarea unei vieţi demne de persoana umană.
– Şi-a atins scopul această săptămână?
– O evaluare obiectivă nu poate fi făcută în pripă, este necesar un timp de decantare a tot ceea ce s-a planificat şi s-a derulat în aceste zile. Totuşi, o privire spontană asupra întregului program poate surprinde suficiente elemente care să conducă la concluzia că o astfel de iniţiativă merită investiţiile făcute. Modul şi gradul în care a fost atins scopul trebuie văzute şi în experienţa tuturor participanţilor, atât la cei care mai degrabă au dat, cât şi la cei care au primit.
– O impresie împărtăşită?
– Personal regret mult faptul că o astfel de iniţiativă nu a fost cu mult timp în urmă, dar niciodată (se pare) nu este prea târziu. Participanţii, cu toţii, merită să primească mulţumiri şi sincere felicitări pentru ceea ce au realizat. Este un început-speranţă pentru viitoarele activităţi destinate pastoraţiei universitare.




Felicitari, celor care au organizat acest simpozion, si in special pr. Lucian Farcas, care a prezentat in linii generale tematica DSB. Intr-o perioada sociala, ca si a noastra, caracterizata de o profunda secularizare, agnosticism, relativism etic, de o tendinta programata in mod progresiv de dezorientare, lipsa de idealuri, de puncte de referinţă, in sectoarele economiei, politicii si culturii, pentru generatiile tinere si nu numai, Biserica prin Sfantul Parinte, episcopi, clerici si laici, au misiunea imperativa de a educa si inculturaliza Doctrina sociala a Bisericii, la toate nivelurile vietii sociale. Aceasta necesitate de a instrui, comunica si forma, este formulata tocmai in vederea de a restabili si determina in mod pozitiv functionarea mecanismelor Statului, economiei, politicii, culturii, educatiei, civilizatiei, globalizarii, pluralismului, principiului de subsidiaritate, solidaritate, toleranata, interactiunea si coeziunea sociala, etica, libertatea religioasa si a celorlalte drepturi fundamentale… – Antropologia Magisterului social catolic – poate oferi, garanta si genera o viziune despre om, viata si perspectiva fundamentala a viitorului sau. Doctrina sociala a Bisericii in epoca contemporanitatii moderne a furnizat o elaborare sistematica in raport cu toate disciplinele stiintifice. Prin urmare, doctrina sociala a Bisericii poate sa reprezinte o ampla oportunitate si o analiza critica a realitatii istorice contemporane, utilizand ca si motor si instrument de investigare, tematica traditional – fundamentala – a centralitatii peroanei umane si interactiunea cu contributia antropologica si epistemologica derivata din stiintele sociale moderne. In concluzie, doctrina sociala a Bisericii poate fi ea insasi o expresie a stiintelor sociale, articulata de un complex antropologic, care nu se epuizeaza sau se limiteaza in reteaua de conexiune a relatilor sociale, ci se defineste si se contureaza pornind de la unicitatea sa, libertate, responsabilitate, creativitate, baze, criterii, principii, valori umane – transcendentale – modalitati – pe care persoana umana si le asuma in mod autentic in interactiunea, rationalitatea si relationalitatea sa multiculturala.
Parintele Vasile Orghici
Dublin