După 50 de ani, din nou procesiune cu lumânări
12.10.2012, Vatican (Catholica) - Ieri seară, la 9AM, Papa Benedict al XVI-lea a apărut la fereastra biroului său de deasupra Pieţii San Pietro pentru a-i saluta pe participanţii la procesiunea cu lumânări organizată de Acţiunea Catolică Italiană (ACI) şi de Dieceza de Roma pentru a marca deschiderea Anului Credinţei şi a 50-a aniversare a începerii Conciliului Vatican II. Procesiunea, care a pornit de la Castelul Sant’Angelo la 7.30PM, face parte dintr-o iniţiativă mai largă intitulată „Biserica frumoasă a Conciliului”, organizată de ACI şi Dieceza de Roma.
„Bună seara tuturor şi vă mulţumesc că sunteţi aici”, a început Sfântul Părinte. „În această zi, acum 50 de ani, eram în această piaţă privind spre această fereastră de unde Bunul Papă, Fericitul Ioan al XXIII-lea, apărea şi ni se adresa cu cuvinte memorabile, cuvinte pline de poezie şi de bunătate, cuvinte venite din inimă. Eram fericiţi, plini de entuziasm. Marele Conciliu Ecumenic începuse şi eram siguri că primăvara Bisericii era iminentă; noi Rusalii cu o nouă şi puternică prezenţă a harului eliberator al Evangheliei.” Papa a continuat: „Şi astăzi suntem fericiţi. Avem bucurie în inimile noastre dar, aş spune, este probabil o bucurie mai sobră şi mai umilă. În aceşti cincizeci de ani am învăţat şi am experimentat modul în care păcatul original există şi se traduce, din nou şi din nou, în păcatele individuale, care devin şi structuri ale păcatului. Am văzut cum seminţele sunt de asemenea mereu prezente în pământul Domnului. Am văzut cum plasa lui Petru este plină şi de peşti răi. Am văzut cum fragilitatea umană este şi ea prezentă în Biserică, cum barca Bisericii navighează şi împotriva vântului şi este ameninţată de furtuni; iar uneori ne-am gândit că Domnul doarme şi a uitat de noi.”
„Acestea fac parte din experienţa ultimilor 50 de ani. Dar am avut şi o nouă experienţă a prezenţei Domnului, a bunătăţii şi puterii Sale. Focul Duhului Sfânt, focul lui Cristos, nu consumă şi nu distruge; este un foc tăcut, o flacără mică de bunătate şi de adevăr care transformă, dând lumină şi căldură. Am văzut că Domnul nu uită de noi. Chiar şi astăzi, în modul Său umil, Domnul este prezent şi aduce căldură inimilor, ne arată viaţa, creează carisme de bunătate şi caritate ce luminează lumea şi dau garanţia bunătăţii lui Dumnezeu. Da, Cristos este viu şi este cu noi astăzi. Şi astăzi putem fi fericiţi pentru că bunătatea Sa nu moare, rămâne mereu puternică chiar şi azi! În încheiere mă fac ecou al cuvintelor de neuitat ale Papei Ioan: ‘Mergeţi la casele voastre, daţi un sărut copiilor voştri şi spuneţi-le că este de la Papa’. În acest An, din adâncul inimii mele vă acord binecuvântarea mea: ‘Binecuvântat să fie numele Domnului’.”
