Despre mutarea formării la nivelul parohiei (I)
01.11.2012, Roma (Catholica) - Noua evanghelizare ar trebuie să aibă la temelie un spirit de misiune, nu doar în formarea celor din Biserică ci şi a celor care încă nu au descoperit persoana lui Isus Cristos. Aceasta a fost una dintre ideile subliniate de pr. James Mallon, membru al echipei de conducere a Alpha Canada şi respectiv Alpha International. Preot paroh în Arhidieceza de Halifax, Canada, pr. Mallon este şi fondatorul şi directorul Institutului de Media Papa Ioan Paul la II-lea, o companie de producţie de materiale video care realizează documentare şi resurse pentru formarea adulţilor în credinţă. În contextul recentului Sinod al Episcopilor pentru Noua Evanghelizare, la care au participat şi unii membri ai Alpha, pr. Mallon a stat de vorbă cu agenţia Zenit despre misiunea Alpha şi despre chemarea creştinilor la a răspândi Evanghelia.
– Pentru cititorii care nu sunt familiarizaţi: ce este Alpha?
– Primul lucru pe care l-aş spune este că Alpha nu e o mişcare, şi este important de subliniat. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru lucrurile minunate ce se întâmplă în Biserică prin intermediul mişcărilor. Adeseori, marea majoritate a evanghelizării se face tocmai prin aceste mişcări. Dar cred cu tărie că Alpha nu este o mişcare. Este un instrument pentru noua evanghelizare şi pentru înnoirea vieţii parohiale. În mod tradiţional, oamenii merg într-o mişcare sau alta pentru că parohiile ajung să fie locuri în care oamenii nu mai experimentează hrana spirituală, formarea şi spiritul de comunitate. Am convingerea că o cheie în noua evanghelizare o reprezintă tocmai parohiile, care trebuie să revină la viaţă şi să ofere astfel de elemente.
Alpha este un curs de zece săptămâni care în principiu reprezintă o introducere în credinţa creştină. Este gândit în special pentru oamenii ne-credincioşi, pentru oamenii din afara Bisericii. Nu este un program de formare în credinţă pentru cei care actualmente frecventează biserica. Poate fi folosit pentru aşa ceva, dar motivul principal al existenţei acestui program este să ofere un spaţiu unde necredincioşii, necatolicii sau cei îndepărtaţi de catolicism să poată să vină, să audă proclamarea primă a Evangheliei – kerygma dacă doriţi -, chemarea la a-l cunoaşte pe Cristos: ce a făcut Isus, de ce a murit, semnificaţia Învierii şi Persoana Duhului Sfânt.
Este un curs de zece săptămâni gândit deci să îi conducă pe oamenii care nu sunt în Biserică la a-şi dori să devină membri ai Bisericii. Când se termină cursurile Alpha, mulţi merg să se alăture unei parohii şi să se implice în viaţa ei, alegând apoi formarea permanentă.
– Sunteţi toţi aici, în Roma, cu ocazia Sinodului pentru noua evanghelizare. Puteţi să ne spuneţi ceva de participarea voastră la Sinod?
– Participarea noastră la Sinod a fost prin Marc şi Florence de Leyritz, fondatorii Alpha Franţa. Cred că au fost singurul cuplu căsătorit din Sinod, probabil primul cuplu căsătorit care a vorbit vreodată în faţa unui Sinod în întreaga istorie a Bisericii. Ei au vorbit despre pasiunea lor pentru evanghelizarea ce porneşte din parohie şi despre implicarea laicilor în sarcina evanghelizării. Este foarte important acest aspect deoarece auzim adesea o interpretare prea clericală a sarcinii evanghelizării. Lectura evanghelică (din sărbătoarea Sf. Luca, ce a căzut în timpul Sinodului) spunea: „Cereţi Stăpânului secerişului să trimită muncitori pentru secerişul Său”. Adesea acest pasaj este folosit în rugăciunile pentru vocaţii la preoţie şi viaţă consacrată, şi cu siguranţă se aplică la aşa ceva. Dar cred că sensul principal al acestui text este că botezaţii sunt muncitorii pentru seceriş. Cred că preoţii şi liderii sunt chemaţi, într-un fel, să îi administreze pe muncitorii din vie, iar Alpha face aceasta foarte bine.
– Ce speraţi că va reieşi din acest Sinod şi cum vor ajunge roadele Sinodului la oameni?
Este evident o luptă. Sinoadele pot să producă documente profunde şi minunate, pline de bogăţie teologică, dar problema este că numeroşi catolici nu vor avea vreodată habar că aceste documente există. Apoi, chiar dacă ştiu că există, noi catolicii avem o uriaşă teologice dar ne lipseşte adesea un mod de a pune în acţiune teologia exprimată în documente. Aceasta este teama mea: după Sinod vom avea un frumos document cu care nimeni nu va şti cu adevărat ce să facă, practic vorbind. Speranţa mea, în special legat de Apha, este că Alpha va fi văzut ca unul dintre instrumentele ce pot fi folosit pentru noua evanghelizare.
Adesea, când oamenii vorbesc despre noua evanghelizare, se poate ajunge foarte rapid ca această expresie să descrie aproape orice. Dacă orice este evanghelizare, atunci nimic nu este evanghelizare. Chiar dacă există o unitate organică în cerinţa pastorală a Bisericii, poate să existe o distincţie între evanghelizare şi cateheză şi formarea permanentă. Sunt aspecte pe care le putem trata separat. Evanghelizarea trebuie să fie, în primul rând, centrată pe kerygma, şi sper că Sinodul subliniază aceasta. În al doilea rând cred că noua evanghelizare va fi legată de misiune, în sensul că este ad extra, adică priveşte spre cei din afara Bisericii. Multe discuţii au apărut, chiar şi în Sinod, despre guvernarea Bisericii, despre grija pastorală pentru membrii de acum, despre aprofundarea credinţei şi despre catehizare. Şi toate fac parte din evanghelizare, dar ca să fie cu adevărat misionară trebuie să ne întrebăm: „Cum ajungem la oamenii care nu cred?” Aşa după cum spunea Papa Ioan Paul al II-lea, evanghelizarea este proclamarea lui Cristos celor care nu îl cunosc, iar aceasta presupune să privim în afara noastră, dincolo de noi.
