Pr. Florin Spătariu: Istoria muzicii sacre catolice
21.11.2012, Iaşi (Catholica) - Editura Sapientia a Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi anunţă apariţia cărţii „Istoria muzicii sacre catolice”, scrisă de pr. Florin Spătariu. Cartea apare în colecţia „Muzică bisericească”, formatul 17×24, are 182 pagini şi poate fi procurată de la orice librărie catolică din ţară la preţul de 15 lei. Redăm prezentarea făcută cărţii de Laurenţiu Turbuc pe situl ITRC.ro.
În orice timp şi în orice cultură, omul a dorit să îşi cânte credinţa prin melodii sublime şi sugestive, capabile să atingă inima fiecăruia în parte şi să o înalţe spre Dumnezeu, exprimând frământările, bucuriile, rugăciunile venite din sufletul lui. Prin acest mod de exprimare s-a reuşit să se creeze o sferă între divin şi uman, între omul decăzut şi Cel ce vrea să-l înalţe prin intermediul acestei muzici până pe culmile absolutului. Cu alte cuvinte, istoria acestei muzici sacre merge în paralel cu istoria omenirii. Cartea Istoria muzicii sacre catolice, realizată de părintele Florin Spătariu, nu se vrea a fi o analiză în detaliu a întregului fenomen muzical sacru de-a lungul istoriei omenirii, ci mai degrabă se vrea a fi o trecere în revistă a acestui fenomen dintr-o perspectivă catolică.
Lucrarea, urmărind firul istoriei muzicii, debutează cu prezentarea contextului ebraico-biblic al Vechiului Testament, evidenţiind faptul că acest cânt este prezent în cultul de la Templu şi apoi în cel sinagogal. În următoarele capitole, autorul prezintă etapele dezvoltării epocilor muzicii din primul mileniu şi apoi din cel de-al doilea, începând cu muzica din primele secole creştine, care au fost marcate de primatul cuvântului asupra melodiei (muzica instrumentală nu era încă admisă în cadrul liturgiei, exemplul clasic fiind cel al Sfântului Augustin, care nu admitea nicidecum instrumentul în cadrul Liturghiei, ca fiind o reminiscenţă a cultului păgân), formarea liturgiei creştine, specificul muzicii ambroziene şi contribuţia muzicii gregoriene la definitivarea oficiului divin prin efortul Papei Grigore I cel Mare (590-604) şi al călugărilor.
Noutatea celui de-al doilea mileniu creştin, din punct de vedere muzical, este dată de apariţia şi dezvoltarea polifoniei vocale şi muzicii instrumentale. Implicit, prin aceasta se înţelege şi apariţia unor noi genuri şi forme muzicale. În capitolele următoare, autorul prezintă elementele şi formele muzicii comunităţilor protestante, dar şi al celor din marile epoci ale barocului, clasicismului, romantismului şi al epocii moderne. Cartea se încheie cu o analiză asupra principalelor documente ecleziale legate de muzica sacră (Inter pastoralis officii, Sacrosantum Concilium, Musicam sacram şi Concertele de muzică în biserici), fapt ce ne dezvăluie o preocupare continuă a Bisericii faţă de acest domeniu atât de important. Recomandăm această carte tuturor celor care vor să aprofundeze istoria muzicii sacre dintr-o perspectivă catolică, descoperind în ea sublimul divin, asemenea regelui David, marele cântăreţ al iubirii şi milostivirii divine.
Imagini
