Papa către părinţi: transmiteţi credinţa cu bucurie şi prin dialog
29.11.2012, Vatican (Catholica) - Împărtăşirea credinţei copiilor şi celorlalţi trebuie să fie făcută cu bucurie, într-un mod clar şi simplu, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea la audienţa generală de ieri. „Şi în timpul nostru, un loc privilegiat pentru a vorbi despre Dumnezeu este familia, prima şcoală pentru a comunica noilor generaţii credinţa”, a susţinut Sfântul Părinte în faţa celor prezenţi în Aula Paul al VI-lea din Vatican, în continuarea seriei dedicată credinţei în Anul Credinţei.
„Conciliul Vatican II”, a subliniat el „vorbeşte despre părinţi ca despre primii mesageri ai lui Dumnezeu, chemaţi să redescopere această misiune a lor, asumându-şi responsabilitatea în educarea, în deschiderea conştiinţelor celor mici la iubirea lui Dumnezeu ca o slujire fundamentală pentru viaţa lor, fiind primii cateheţi şi învăţători ai credinţei pentru copiii lor.” A descris apoi câteva trăsături de urmărit în procesul de transmitere: „în această misiune este importantă înainte de toate vigilenţa, care înseamnă a şti să se perceapă ocaziile favorabile pentru a introduce în familie discursul despre credinţă şi pentru a face să se formeze o reflecţie critică faţă de numeroasele condiţionări la care sunt supuşi copiii. Această atenţie a părinţilor este şi sensibilitate în a recepta posibilele întrebări religioase prezente în sufletul copiilor, uneori evidente, uneori ascunse.”
A continuat cu bucuria: „comunicarea credinţei trebuie să aibă mereu o tonalitate de bucurie. Este bucuria pascală, care nu reduce la tăcere sau nu ascunde realităţile durerii, suferinţei, oboselii, dificultăţii, neînţelegerii şi chiar a morţii, ci ştie să ofere criteriile pentru a interpreta totul în perspectiva speranţei creştine. Viaţa bună a Evangheliei este tocmai această privire nouă, această capacitate de a vedea chiar cu ochii lui Dumnezeu orice situaţie.” A subliniat că „este important să îi ajutăm pe toţi membrii familiei să înţeleagă că credinţa nu este o povară […]. În sfârşit, capacitatea de ascultare şi de dialog: familia trebuie să fie un ambient în care se învaţă să se stea împreună, să se rezolve contrastele în dialogul reciproc, care este format din ascultare şi din cuvânt, să se înţeleagă şi să se iubească, pentru a fi un semn, unul pentru altul, al iubirii milostive a lui Dumnezeu.”
La final Pontiful a afirmat: „A vorbi despre Dumnezeu înseamnă a comunica, prin forţă şi simplitate, prin cuvânt şi prin viaţă, ceea ce este esenţial: pe Dumnezeul lui Isus Cristos, acel Dumnezeu care ne-a arătat o iubire aşa de mare încât s-a întrupat, a murit şi a înviat pentru noi; pe acel Dumnezeu care cere să îl urmăm şi să ne lăsăm transformaţi de iubirea Sa imensă pentru a reînnoi viaţa noastră şi relaţiile noastre; pe acel Dumnezeu care ne-a dăruit Biserica, pentru a merge împreună şi, prin Cuvânt şi Sacramente, a reînnoi întreaga Cetate a oamenilor pentru ca să poată deveni Cetatea lui Dumnezeu.”
