Prefectul Congregaţiei pentru Cler le scrie mamelor preoţilor şi seminariştilor
03.01.2013, Vatican (Catholica) - Cu ocazia solemnităţii Sf. Maria, Născătoare de Dumnezeu, din 1 ianuarie 2013, prefectul Congregaţiei pentru Cler, Cardinalul Mauro Piacenza, a adresat o scrisoare mamelor preoţilor şi seminariştilor. „Primind Cuvântul Etern în pântecele ei neprihănit”, a scris el, „Preasfânta Fecioară Maria a dat naştere Marelui Preot Veşnic, Isus Cristos, unicul Mântuitor al lumii… Aderând la voinţa lui Dumnezeu, Maria a participat într-un mod unic şi irepetabil la misterul răscumpărării noastre, devenind aşadar Maica lui Dumnezeu, Poarta Cerului şi Cauza Bucuriei noastre”.
Cardinalul Piacenza a continuat: „Într-un mod similar, întreaga Biserică priveşte cu admiraţie şi recunoştinţă profundă la toate mamele preoţilor şi ale acelora care, primind această vocaţie înaltă, au pornit pe drumul formării”. Cardinalul Piacenza a remarcat rolul familiei în a-i ajuta pe tinerii bărbaţi să fie receptivi la chemarea la preoţie. În particular, „participarea mamelor preoţilor este unică şi specială. Deoarece unice şi speciale sunt mângâierile spirituale pe care le primesc din faptul de a fi purtat în pântece pe unul care a devenit slujitorul lui Cristos. Într-adevăr, fiecare mamă nu poate decât să se bucure văzând viaţa fiului ei nu doar împlinită ci şi îmbrăcată într-o favoare divină extraordinară, care o îmbrăţişează şi o transformă pentru toată veşnicia”.
Deşi în acest caz separarea dintre o mamă şi fiul ei este mult mai „radicală decât orice altă separare”, a continuat el, „experienţa de două mii de ani a Bisericii ne învaţă că atunci când un bărbat este hirotonit preot, mama lui îl ‘primeşte’ într-un mod complet nou şi neaşteptat; atât de mult încât ea este chemată să vadă în rodul pântecelui ei un ‘tată’ care prin voinţa lui Dumnezeu este chemat să dea naştere şi să însoţească o multitudine de fraţi şi surori la viaţa veşnică. Fiecare mamă de preot devine în mod misterios o ‘fiică a fiului ei’. Faţă de el, ea poate aşadar să exercite de asemenea o nouă maternitate prin discreta şi totuşi extrem de eficienta şi deosebit de preţioasa apropiere în rugăciune, şi prin oferirea propriei ei vieţi pentru slujirea preoţească a fiului ei”.
„Această nouă ‘paternitate’ – pentru care se pregăteşte seminaristul, pe care preotul a primit-o şi de care beneficiază întregul Popor al lui Dumnezeu – trebuie să fie însoţită de rugăciune stăruitoare şi sacrificiu personal, pentru ca adeziunea liberă a unui preot la voinţa divină să poată să fie continuu reînnoită şi întărită, pentru ca el să nu obosească niciodată în bătălia credinţei şi să îşi poată uni propria viaţă tot mai deplin cu Jertfa lui Cristos Domnul”. Cardinalul Piacenza a concluzionat: „Mamele preoţilor şi seminariştilor reprezintă astfel o veritabilă ‘armată’ care de pe pământ oferă rugăciuni şi jertfe către cer, şi din cer mijlocesc în număr şi mai mare pentru haruri şi binecuvântări asupra vieţilor slujitorilor sacri ai Bisericii”.
