Ecumenismul: a merge dincolo de bariere
29.01.2013, Vatican (Catholica) - În după-amiaza zilei de vineri, 25 ianuarie 2013, la ora 5.30 p.m., în sărbătoarea Convertirii Sf. Paul, Papa Benedict al XVI-lea a prezidat Vesperele în Bazilica San Paolo fuori le mura. Celebrarea a marcat încheierea Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, care în acest an a avut tema: „Ce cere Domnul de la noi?” Numeroşi reprezentanţi din alte Biserici şi comunităţi eclesiale au participat la celebrări, între care Arhiepiscopul Mitropolit Gennadios Limouris, reprezentând Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, şi Rev. Richardson, reprezentant al Arhiepiscopului de Canterbury.
„Comuniunea în aceeaşi credinţă este baza pentru ecumenism”, a spus Sfântul Părinte, subliniind că „unitatea este dăruită de Dumnezeu ca inseparabilă de credinţă” şi că „Mărturisirea credinţei baptismale în Dumnezeu, Tată şi Creator, care s-a revelat în Fiul Isus Cristos, revărsând pe Duhul care dă viaţă şi sfinţeşte, deja îi uneşte pe creştini. Fără credinţă – care este în primul rând dar al lui Dumnezeu, dar şi răspuns al omului – toată mişcarea ecumenică s-ar reduce la o formă de ‘contract’ la care să se adere pentru un interes comun… Problemele doctrinale care încă ne despart nu trebuie să fie neglijate sau minimalizate. Mai degrabă, ele trebuie să fie înfruntate cu curaj, într-un spirit de fraternitate şi de respect reciproc. Dialogul, atunci când reflectă prioritatea credinţei, permite să ne deschidem la acţiunea lui Dumnezeu cu încrederea fermă că singuri nu putem construi unitatea, ci Duhul Sfânt este cel care ne conduce spre comuniunea deplină şi face să percepem bogăţia spirituală prezentă în diferitele Biserici şi Comunităţi ecleziale”.
„În societatea actuală”, a remarcat Papa, „pare că mesajul creştin are tot mai puţin impact asupra vieţii personale şi comunitare; şi acest lucru reprezintă o provocare pentru toate Bisericile şi Comunităţile ecleziale… Comuniunea deplină şi vizibilă dintre creştini trebuie înţeleasă, de fapt, ca o caracteristică fundamentală pentru o mărturie şi mai clară. În timp ce suntem în drum spre unitatea deplină, este necesar deci să urmărim o colaborare concretă între discipolii lui Cristos pentru cauza transmiterii credinţei lumii contemporane. Astăzi este mare nevoie de reconciliere, de dialog şi de înţelegere reciprocă, nu într-o perspectivă moralistă, ci tocmai în numele autenticităţii creştine, printr-o prezenţă tot mai incisivă în realitatea timpului nostru”.
„Adevărata credinţă în Dumnezeu este inseparabilă de sfinţenia personală, precum şi de căutarea dreptăţii”, a subliniat Pontiful. După ce a amintit că tema din acest an a Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor a fost propusă de Mişcarea Studenţilor Creştini din India, în colaborare cu Federaţia Universitarilor Catolici din India şi Consiliul Naţional al Bisericilor din India, a asigurat de rugăciunile sale pentru toţi creştinii din acea ţară, care „uneori sunt chemaţi să dea mărturie despre credinţa lor în condiţii dificile. ‘A merge cu umilinţă cu Dumnezeu’ (cf. Mihea 6,8) înseamnă înainte de toate a merge în radicalitatea credinţei, ca Avraam, încrezându-ne în Dumnezeu, ba chiar punându-ne în El toată speranţa şi aspiraţia noastră, dar înseamnă şi a merge dincolo de bariere, dincolo de ură, de rasism şi de discriminarea socială şi religioasă care despart şi strică întreaga societate”.
„Căutarea unităţii în adevăr şi în iubire nu trebuie să piardă din vedere niciodată percepţia că unitatea creştinilor este lucrare şi dar al Duhului Sfânt şi merge cu mult dincolo de eforturile noastre. De aceea, ecumenismul spiritual, în special rugăciunea, este inima angajării ecumenice. Totuşi, ecumenismul nu va da roade durabile dacă nu va fi însoţit de gesturi concrete de convertire care mişcă conştiinţele şi favorizează vindecarea memoriei şi a raporturilor… O convertire autentică, precum aceea sugerată de profetul Mihea şi pentru care apostolul Paul este un exemplu semnificativ, ne va duce mai aproape de Dumnezeu, în centrul vieţii noastre, în aşa fel încât să ne apropiem mai mult şi unii de alţii. Acesta este un element fundamental al angajării noastre ecumenice. Reînnoirea vieţii interioare a inimii noastre şi a minţii noastre, care se reflectă în viaţa zilnică, este crucială în orice dialog şi drum de reconciliere, făcând din ecumenism o angajare reciprocă de înţelegere, respect şi iubire, ‘pentru ca lumea să creadă'”.
