Declaraţia Papei Benedict privind retragerea sa
11.02.2013, Vatican (Catholica) - Papa a anunţat luni, 11 februarie 2013, faptul că renunţă la ministerul petrin. Vă oferim traducerea textului declaraţiei sale din această dimineaţă, din cadrul Consistoriului convocat pentru trei canonizări.
Iubiţi fraţi, v-am convocat în acest Consistoriu nu doar pentru cele trei canonizări, ci şi pentru a vă comunica o decizie de mare importanţă pentru viaţa Bisericii. După ce mi-am examinat în mod repetat conştiinţa înaintea lui Dumnezeu, am ajuns la certitudinea că puterile mele, datorită vârstei avansate, nu mai sunt potrivite pentru o exercitare adecvată a ministerului petrin.
Sunt conştient că acest minister, datorită naturii lui spirituale esenţiale, trebuie să fie îndeplinit nu doar prin cuvinte şi fapte, ci şi, nu mai puţin, prin rugăciune şi suferinţă. Cu toate acestea, în lumea de astăzi, supusă la atât de multe schimbări rapide şi zguduită de probleme de profundă relevanţă pentru viaţa de credinţă, pentru a conduce barca Sfântului Petru şi pentru a proclama Evanghelia, sunt necesare atât puterea minţii cât şi a trupului, putere care în ultimele luni s-a deteriorat în mine până acolo încât a trebuit să îmi recunosc incapacitatea de a îndeplini în mod adecvat slujirea încredinţată mie.
De aceea, şi fiind conştient de gravitatea acestui act, în deplină libertate declar că renunţ la ministerul de Episcop al Romei, Succesor al Sfântului Petru, încredinţat mie de Cardinali în 19 aprilie 2005, astfel că, de la 28 februarie 2013, ora 20.00, Scaunul Romei, Scaunul Sfântului Petru, va fi vacant şi va trebui să fie convocat, de către cei care au competenţa să facă aceasta, un Conclav pentru alegerea noului Pontif Suprem.
Iubiţi fraţi, vă mulţumesc sincer, din inimă, pentru toată iubirea şi munca cu care m-aţi susţinut în slujirea mea şi vă cer iertare pentru toate defectele mele. Iar acum, să încredinţăm Sfânta Biserică grijii Păstorului nostru Suprem, Domnul nostru Isus Cristos, şi să o implorăm pe Preasfânta Sa Mamă Maria, pentru ca ea să îi asiste pe Părinţii Cardinali, cu grija ei maternă, în alegerea noului Pontif Suprem. În ceea ce mă priveşte, şi în viitor, doresc să slujesc cu devotament Sfânta Biserică a lui Dumnezeu, printr-o viaţă dedicată rugăciunii.

Este o veste tristă. Ne-am fi dorit ca Sf. Părinte sa ne mai indrume pașii spre credinta si mantuire din postura de urmas al Sf. Petru.
Aceasta veste va naste multe polemici si tare ma tem ca va naste multe discutii.
Este o decizie istorica, Biserica noastra timp de 600 de ani nu sa mai confruntat cu un asemenea caz; in 1415 Papa Grigore al XII-lea a mai facut un asemenea gest.
O asemenea decizie in epoca post-moderna pe care o traim va naste discutii contradictorii – cum ca o asa decizie de ce nu a facut si iubitul nostru Papă – Papa Ioan Paul al II-lea daca se tot practica.
Gestul Papei va naste multe dezaprobarii, aici ma includ si eu, de ce nu accepta pana la capat misiunea care ii sa dat, de ce nu accepta cu smerenie misiunea asa cum a facut si mult iubitul si sfânt Papa Ioan Paul al II-lea. Aceasta este superarea si daca vreti revolta mea/ fustrarea. Sunt un crestin catolic bun, cred, sub iertarea de pacat nu pot sa ascund aceasta stare care ma incearcă.
Lăudat să fie Isus și Maria
Am impresia ca Apostolul Petru era mult mai tanar decat papa. Cred ca este o decizie inteleapta. Au grija „noile puteri” sa puna unul mai tanar.
Dupa cum vedem, se intimpla lucruri ciudate, neobisnuite in viata noastra de azi. Poate exista un raspuns de la cineva.
Si pe mine ma surprinde decizia Papei.
Insa consider ca ce a facut a facut bine pana la urma. Si nu cred in nustiuce influente…
Iar referitor la comparatia cu Ioan Paul al II-lea, consider ca dupa un pontificat asa indelungat si in care a devenit mai mult decat o imagine simbol pentru lumea intreaga, Ioan Paul al II-lea a putut sa „carmuiasca” in continuare Biserica si dupa ce puterile nu-l mai sustineau. Pur si simplu puterea imaginii sale carmuia mai departe Biserica (chiar daca in background era ajutat de cardinali, si… chiar de actualul Benedict).
Pe cand in privinta lui Benedict al XVI-lea se construise prea putin din aceasta imagine-model avuta de Ioan Paul al II-lea.
Ce cred ca ce trebuie sa facem in acest moment ca si catolici este sa ne rugam pentru ca sa avem din nou un succesor care sa faca fata provocarilor mari ale lumii actuale si sa poarte pe umeri puternici, fermi si …cu iubire imaginea lui Cristos in lume. Intr-o lume care este insetata de un model puternic, ferm si iubitor cum a fost Ioan Paul al II-lea.
Daca nu s-a mai intamplat asa ceva din 1415, nu inseamna ca este ceva gresit in decizia actualului Papa. Decat sa se amestece oricine in conducerea Bisericii, iar Papa sa nu le poate tine piept, mai bine asa. O decizie inteleapta si banuiesc luata dupa lungi framantari si cugetari.
Sunt naucit. Sper ca Sanctitatea Sa sa revina asupra deciziei. Nu are decat sa isi delege prerogativele unor cardinali. Am inteles ca ultima demisie / demitere a fost in folosul unitatii bisericii punand capat schismei papilor de la Avignion. In plus pana la moartea Papei Grigore al XII-lea, timp de doi ani, succesorul acestuia Martin al V-lea nu a ocupat scaunul papal.
Acum de ce atata graba in convocarea Conclavului cat timp Papa Benedict al XVI-lea este inca in functie?
Inchei cu un citat din Papa Benedict al XVI-lea: ,,Există pustiul întunecimii lui Dumnezeu, al goliciunii sufletelor care nu mai au conștiința demnității și al drumului omului. Pustiurile exterioare se înmulțesc în lume.” rostit cu prilejul inaugurarii pascale, 24 aprilie 2005.
Sunt tinere balerine care devin femei datorita exercitiilor care trebuie sa le faca, deci intr-un mod mai rar intalnit si in mai putine cazuri. Asemenea consider ca sunt speculatii toate variantele privind retragerea in afara celei oficiale, adica de ce nu ar fi aceasta cea adevarata? Doar faptul ca un fulger a lovit cupola bisericii Sfantului Petru din Vatican poate fi interpretat de fiecare cum vrea.