Pelerinaj la căpătâiul Episcopului Durcovici
12.05.2008, Iaşi (Catholica) - Peste 400 de credincioşi din Dieceza de Iaşi, în frunte cu PS Petru Gherghel şi PS Aurel Percă, au participat la pelerinajul de la Sighet din ziua de 10 mai 2008, coordonat de pr. Iulian Kropp, responsabil cu Oficiul pentru Pelerinaje, cu scopul de a se ruga pentru beatificarea Episcopului martir Anton Durcovici. Cu această ocazie a fost adusă şi ţărână de la Sighet, care va fi aşezată în Catedrala veche din Iaşi în ziua comemorării naşterii sale, 17 mai.
Credincioşi din zona Iaşi, Roman, Bacău, Piatra Neamţ, Suceava şi Vrancea au pornit spre Sighetu Marmaţiei încă de vineri, 9 mai, cu autocare, microbuze şi maşini personale. Sâmbătă dimineaţă, 10 mai, credincioşi romano-catolici şi greco-catolici, în frunte cu păstorii lor, s-au adunat la Memorialul victimelor comunismului şi al rezistenţei, închisoarea de la Sighet, unde au primit martiriul nenumărate elite ale Bisericii şi ale societăţii civile în perioada comunismului. PS Petru Gherghel şi PS Aurel Percă, alături de câţiva preoţi, au luat în urne speciale ţărână din curtea închisorii din Sighet, pentru a o duce acasă, la Iaşi.
La ora 9.30, aproximativ 2.000 de pelerini, Episcopi, preoţi, diaconi, persoane consacrate, seminarişti şi credincioşi, au pornit în procesiune spre cimitirul săracilor, la locul de celebrare a Sfintei Liturghie în memoria mărturisitorilor credinţei. În cuvântul său, PS Petru Gherghel a spus: „Când mergem la Ierusalim, îngenunchem pe Calvar, pe care a urcat Isus cu crucea sa, şi sărutăm piatra de unde a ieşit biruitor din mormânt. Când mergem la Roma, mergem să ne plecăm genunchiul, acolo unde apostolii noştri şi-au dat viaţa ca noi să avem credinţă. Când ne întoarcem în România, multe cruci s-au ridicat în istorie aici, aici la Sighet, în Ţara de sus, sus acolo unde este capul României. Aici s-a înălţat calvarul, aici au urcat Episcopii noştri, părinţii noştri, demnitarii noştri ca să îşi dea viaţa pentru convingerile lor, pentru credinţă. Când mergem la Ierusalim sau la Roma, mergem cu adevărată emoţie şi ne plecăm genunchiul. Când venim aici, aici pe acest loc înalt al României, aici în Ţara de sus, ne plecăm genunchiul şi-i venerăm pe cei care, aici, şi-au dat viaţa pentru ca, de aici, să coboare jos, spre întreaga Românie, harurile credinţei, ale iubirii, ale mărturiei.”
„Preafericirea voastră”, i-a spus Episcopul latin de Iaşi Arhiepiscopului major de rit răsăritean, „preavrednici preoţi ai Bisericii Greco-Catolice, primiţi-ne şi pe noi, aici la Sighet, pentru a ne pleca genunchiul, pentru că, aici, păstorul nostru s-a asociat la jertfa celorlalţi Episcopi pe acest calvar, pentru ca noi să avem credinţă şi iubire. Vă mulţumim că ne-aţi invitat şi ne acceptaţi alături să-l preamărim pe Dumnezeu şi să-i cinstim pe înaintaşii noştri. Luăm şi noi pământ de aici, pământ stropit cu sângele martirilor noştri, şi îl ducem acasă. Să rămânem în această comuniune a sfinţilor, pentru ca astfel să putem da mărturie despre Cristos, mort şi înviat, spre mântuirea noastră. Amin!”





