Cardinalul Lajolo: Credeţi sau nu, a fost un Conclav liniştit
21.03.2013, Vatican (Catholica) - Cardinalul Giovanni Lajolo recunoaşte: nu se aştepta la numele Francisc. Preşedintele emerit al Comisiei Pontificale pentru Cetatea Vaticanului şi al Guvernoratului se declară „încă uimit” şi „tot mai incitat” de opţiunea lui Jorge Mario Bergoglio: „În Capela Sixtină m-am bucurat din mai multe motive, dar în special pentru nume: Francisc are rezonanţe evanghelice; invocă o Biserică frumoasă, angajată în esenţial şi în viaţa concretă a omului”. Redăm în continuare interviul dat de prelat publicaţiei VaticanInsider.
– Eminenţă, a fost un Conclav agitat?
– Contrar la ceea ce mulţi jurnalişti cred şi au speculat, nu. A fost un Conclav liniştit, mereu, în fiecare moment. Categoriile şi partidele opuse pe care le atribuie unii guvernării Bisericii nu există cu adevărat între noi.
– „Dacă Biserica se închide în sine, îmbătrâneşte. Iar dacă ar fi să aleg între o Biserică rănită ce merge afară, pe străzi şi o Biserică bolnavă ce stă închisă, aş alege cu siguranţă pe prima.” Acestea sunt cuvintele spuse de Bergoglio înainte de Conclav: vor caracteriza ele acest pontificat?
– Sper că da. Biserica nu trebuie să se predice pe sine, ci pe Isus Cristos, Evanghelia. Biserica este de asemenea – şi doresc să subliniez aceasta – o instituţie care este necesară şi bună, dar în primul rând este trupul mistic al lui Cristos. Este o realitate frumoasă şi bună, formată din păcătoşi chemaţi la sfinţenie: în orice vreme sunt mari sfinţi şi martiri. Aceasta este Biserica. Apoi sunt cei care trebuie să o guverneze, partea instituţională, dar este doar o parte a ei.
– Cum interpretaţi opţiunea Papei Francisc de a apărea în balconul Bazilicii însoţit de Vicarul Romei, Cardinalul Agostino Vallini, şi subliniind legătura dintre Episcopul Romei şi Dieceza sa?
– Mă face să mă gândesc la un pontificat care va fi puternic orientat spre relaţia cu Biserica locală, spre o legătură între păstor şi turma sa. Şi în aceasta, cred eu, va fi de fapt o continuitate cu predecesorii săi, în special ultimii doi care, înainte să devină Succesori ai Sfântului Petru, au condus Dieceze importante.
– Cum l-aţi descrie pe noul Papă Francisc? Ce trăsături aţi dori să evidenţiaţi?
– A fost educat în afara Europei şi aceasta este doar una dintre noutăţile ce ţin de Papa Francisc, deşi a studiat şi în Germania şi originile lui sunt italiene, fiind foarte ataşat de Roma. Ce doresc să spun cu aceasta este că el cunoaşte foarte bine situaţia, cultura, virtuţile şi slăbiciunile multor părţi ale lumii. Dar mai presus de toate, Papa Francisc este o persoană simplă, atentă, nu simplistă ci simplă în sensul adevărului fiinţei sale; este fără pretenţii, nu pozează, este calm şi transparent. Bergoglio este puritatea în persoană. În plus, repet, nu este naiv: cunoaşte problemele lumii.
– Numele şi stilul umil al noului Papă i-au surprins pe mulţi: este primul rod al unei înnoiri începute de Biserică?
– Nu aş vorbi aici de un act de înnoire a Bisericii; numele şi stilul umil ţin de Papa Francisc. Dar, deşi este considerat mai mult o figură intelectuală, şi Papa Benedict este umil şi îndrăgit şi a fost un Pontif cu adevărat aproape de toţi. Când a renunţat, am văzut mulţi plângând. Şi să ne amintim cât de iubit a fost Papa Ioan Paul al II-lea. Vor fi acţiunile şi deciziile Papei Francisc, făcute în stilul lui original, cele ce vor reînnoi Biserica.
– Eminenţă, care este cea mai mare speranţă pe care noul Episcop al Romei o trezeşte în Dvs?
– Sper că va putea să dea un nou impuls Bisericii, centrat pe Isus, ducând lumii Vestea cea Bună a mântuirii, a fraternităţii şi a păcii interioare, a reconcilierii cu Dumnezeu şi astfel a reconcilierii între oameni. Şi sper că acest impuls va face să lăsăm în urmă toate dificultăţile şi discordia din ultimii ani, care nu au fost provocate de Papa emerit ci au apăsat asupra lui. Sper că mergem spre ape mai liniştite. Dar nu mă amăgesc singur: unii deja au început să îl atace pe noul Papă.
– Până acum ce vă place cel mai mult la Papa Francisc?
– Faptul că atunci când s-a prezentat Pieţei San Pietro şi lumii a invocat binecuvântarea lui Dumnezeu cerând oamenilor să se roage pentru el. În acest fel, a primit binecuvântarea Domnului prin poporul creştin, iar apoi a binecuvântat el acest popor. Frumos, foarte foarte frumos.
