Arhiepiscopul Chaput: Papa Francisc este medicamentul de care are nevoie Biserica
25.03.2013, Philadephia (Catholica) - Arhiepiscopul Charles Joseph Chaput de Philadelphia, în ajunul alegerii Sfântului Părinte, a spus: „Papa este în primul rând Episcopul Romei. Dacă lăsăm la o parte pentru un moment obligaţiile internaţionale ale Sfântului Părinte, atunci Episcopul Romei este normal să fie un italian”. VaticanInsider i-a luat un interviu prelatului american, întrebându-l pentru început:
– Alegerea de acum o săptămână este oare în linie cu ceea ce aţi spus, dat fiind că actualul Pontif s-a născut în Argentina, dar este din părinţi italieni?
– Este doar o coincidenţă. Dar romanii vor vedea că noul Episcop este foarte mult unul de-al lor, foarte mult pe gustul lor.
– Când a fost ales, Papa Francisc a spus că vine „de la capătul lumii”. Ce vroia să spună?
– În vremurile noastre, Evanghelia este predicată în toate colţurile pământului. Familia lui Dumnezeu este un trup, un popor, legat intim prin iubirea pentru Isus Cristos, indiferent de unde din lume am veni. Noul Papă este o dovadă vie a acestui fapt. El vine literalmente – faţă de Roma – din cealaltă parte a lumii.
– Care este importanţa faptului că este argentinian? Va juca oare comunitatea hispanică un rol central în Biserica secolului XXI? Ce schimbări va implica pentru Biserica Catolică din Statele Unite?
– Poate că Dumnezeu ne spune că genul de creştinism călduţ cum se găseşte în emisfera nordică nu mai este suficient de viguros pentru a face faţă provocărilor cu care se confruntă Biserica. Mediocritatea din credinţa noastră nu se potriveşte statutului de fii ai lui Dumnezeu, de creştini botezaţi. Biserica din America Latină este vie, iar Statele Unite au devenit an de an tot mai latino. Este un moment bun pentru Biserica Universală să recunoască această nouă realitate, iar un Papă argentinian este expresia vie a acestui fapt.
– Cardinalul Bergoglio este foarte atipic. Nu a deţinut vreo poziţie în Curia Romană. Nu a dorit maşină şi şofer. Ce înseamnă toate acestea în opinia Dvs?
– Mai puţin înseamnă mai mult. Simplitatea şi umilinţa, când sunt combinate cu inteligenţă şi cu curaj, fac împreună un medicament foarte puternic pentru suflet. Cred că acest Papă este tocmai medicamentul de care avem nevoie, ca Biserică.
– De ce decizia Conclavului a fost atât de rapidă şi unită?
– Nu sunt familiar cu dinamica internă a Conclavului şi nu sunt interesat cum sau de ce au ales Cardinalii cum au ales. Alegerea acestui minunat om este dovadă suficientă a faptului că Dumnezeu este viu şi lucrează prin Biserica Sa şi prin liderii ei. Aceasta este tot ce contează.
– De ce a ales Cardinalul Bergoglio numele de Francisc? A fost pentru că Sf. Francisc a reconstruit Biserica lui Isus? Înseamnă oare că Curia recunoaşte faptul că Biserica trebuie cumva reconstruită?
– „Repară casa Mea” au fost cuvintele adresate Sfântului Francisc de pe crucea bisericii Sf. Damian. Legat de tema reformei, înnoirii şi reparării: toate aceste lucruri probabil sunt prezente în opţiunea Papei pentru nume. Eu însumi sunt capucin franciscan şi cred că mulţi oameni au o imagine greşită despre Sfântul Francisc: un „hippiot” al secolului XIII. Nu a fost aşa ceva. A fost un protestatar, împotriva valului, dar din perspectiva sărăciei radicale, a ascultării radicale faţă de Biserică, a insistenţei sale radicale de a trăi total Evanghelia, cu toate cerinţele ei incomode. Acesta este genul de puritate ce conduce la o adevărată reconstruire a vieţii Bisericii. Şi încă un aspect: cea mai importantă calitate a Sf. Francisc a fost angajamentul lui pentru fraternitate, angajamentul de a fi frate. Papa Francisc arată deja aceasta în relaţia cu Cardinalii – faptul că a călătorit în acelaşi microbuz cu ei e un mic exemplu – şi cerându-le oamenilor să se roage pentru el.
– Grupurile liberale, inclusiv din SUA, sunt îngrijorate de opţiunea Papei pentru nume. Chiar şi Cristina Fernández de Kirchner, preşedinta Argentinei, a spus că opţiunea aminteşte de vremurile medievale. Ce credeţi?
– Cuvinte precum „liberal” şi „conservator” sunt inerent înşelătoare când vorbim despre credinţa catolică. Nu se poate separa iubirea săracilor de iubirea copilului nenăscut. Apărarea celor oprimaţi şi marginalizaţi şi apărarea familiei, a căsătoriei naturale şi a copilului nenăscut vin din exact acelaşi angajament catolic în favoarea demnităţii umane. Nu este nimic „progresist” în uciderea copilului nenăscut, în pântecele mamei sale. Şi nu este nimic „ortodox” sau „conservator” în ignorarea strigătelor celor săraci.
– Papa Francisc are 77 de ani. Există riscul ca Biserica să se regăsească în situaţia în care a fost cu Papa Benedict al XVI-lea, în doar câţiva ani? Regândeşte Biserica în tăcere durata unui pontificat?
– Dumnezeu îi va da forţa de care are nevoie. Este tot ce avem nevoie pe moment.
