Iubirea creştină trebuie să fie smerită
08.04.2013, Vatican (Catholica) - Pentru creştini, progresul înseamnă micşorarea de sine pe drumul smereniei, pentru a permite iubirii lui Dumnezeu să iasă la suprafaţă, să devină vizibilă. Aceasta a fost ideea centrală a predicii Papei Francisc de la Liturghia din dimineaţa zilei de luni, 8 aprilie 2013, celebrată în Capela de la Domus Sanctae Marthae. La Liturghie au participat, între alţii, câteva Surori ale Carităţii, care şi-au reînnoit voturile, echipa Centrului de Televiziune al Vaticanului, echipa braziliană a Radio Vatican şi veteranul fotograf papal Arturo Mari.
Calea smereniei creştine înalţă spre Dumnezeu, după cum dau mărturie cei care se micşorează pe sine pentru a lăsa loc iubirii Lui. Sărbătoarea liturgică a Bunei Vestiri i-a oferit Papei Francisc ocazia acestei reflecţii. Pontiful a vorbit despre drumul parcurs de Maria şi Iosif, până la Betleem – un drum al umilinţei. A fost umilă Maria, care „nu înţelegea prea bine” situaţia, dar şi-a încredinţat „sufletul voinţei lui Dumnezeu”. A fost umil şi Iosif, care „s-a micşorat pe sine” pentru a lua asupra sa „marea responsabilitate” a logodnicii însărcinate. Sfântul Părinte a subliniat: „Aşa se întâmplă mereu cu iubirea lui Dumnezeu: ca să ajungă la noi, merge pe drumul smereniei”. Acest drum l-a preferat pentru a-şi exprima iubirea faţă de oameni, pe acest drum a mers Isus, smerindu-se până la moartea pe Cruce.
Papa Francisc a continuat susţinând că, pentru un creştin, „aceasta este regula de aur”, conform căreia progresul şi înaintarea trec mereu prin micşorarea de sine. „Nu putem merge pe alt drum. Dacă nu mă micşorez”, a insistat, „dacă nu te micşorezi, nu eşti creştin”. Şi a continuat: „A fi smerit nu înseamnă să mergi pe drum” cu „privirea în jos”. Nu aceasta a fost smerenia lui Isus, a mamei Sale sau a tatălui Său purtător de grijă, Iosif. Sfântul Părinte a subliniat că drumul umilinţei „este singurul drum pe care l-a ales Dumnezeu: nu a ales un alt drum”, şi acesta este şi drumul care duce spre triumful Învierii. „Să îi cerem lui Dumnezeu harul umilinţei”, s-a rugat el, „al acelei umilinţe care este calea pe care păşeşte cu siguranţă iubirea”, căci „dacă nu există umilinţă, iubirea rămâne blocată, nu poate merge înainte”.
