Domnul ne cere să nu fim creştini sateliţi
20.04.2013, Vatican (Catholica) - „Creştinii lâncezi, nici calzi nici reci, sunt cei care îşi fac o Biserică pe măsura lor, dar nu este Biserica lui Isus”, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată sâmbătă, 20 aprilie 2013, dimineaţa, în capela Casei Sf. Marta din Vatican. Au luat parte la Sfânta Liturghie voluntarii dispensarului pediatric Sfânta Marta din Vatican, încredinţat Congregaţiei de călugăriţe Fiicele Carităţii Sfântului Vincenţiu de Paoli, citim pe situl Radio Vatican. Referindu-se la prima lectură, luată din Faptele Apostolilor (9,31-42), Papa a remarcat că după persecuţie, prima comunitate creştină trăia un moment de pace. Se consolida şi umbla în frica de Domnul şi creştea în număr prin mângâierea Duhului Sfânt.
„Acesta este un stil al Bisericii. A umbla în frica de Domnul este, într-un anumit fel, sensul adoraţiei, al prezenţei lui Dumnezeu. Biserica umblă în acest fel, şi când suntem în prezenţa lui Dumnezeu nu facem lucruri urâte, nici nu luăm hotărâri rele. Suntem înaintea lui Dumnezeu. Chiar şi cu bucuria şi cu fericirea, căci aceasta este mângâierea Duhului Sfânt, şi anume darul pe care Dumnezeu ni l-a dat – această întărire – care ne face să mergem înainte”. Evanghelia proclamată la Liturghia zilei, luată în ritul roman după Ioan (6,60-69), ne aminteşte ultima parte a cuvintelor lui Isus de la sinagoga din Cafarnaum. Aici, Domnul a spus: „Cine mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţa veşnică şi Eu îl voi învia în ziua de pe urmă”. Dar mulţi dintre discipoli s-au scandalizat de aceste cuvinte, au început să murmure între ei şi în cele din urmă l-au părăsit pe Isus.
„Aceştia s-au îndepărtat de Isus şi au plecat, pentru că spuneau: ‘Acest om are ceva special, dar spune lucruri grele pe care nu le înţelegem; este prea riscant să mergem pe această cale. Noi suntem oameni de bun simţ. Mergem puţin mai în urma lui, dar nu foarte aproape de El'”. Aceştia, a reluat Papa, „aveau o anumită admiraţie faţă de Isus, dar de la distanţă, nu doreau să aibă de-a face prea mult cu acest om, pentru că spunea lucruri ce li se păreau ciudate”. Creştinii de acest fel „nu se întăresc în Biserică, nu umblă în prezenţa lui Dumnezeu, nu au mângâierea Duhului Sfânt, nu fac să crească Biserica”. „Sunt creştini de bun simţ numai, creştini – pentru a spune astfel – ‘sateliţi’, care au o mică Biserică, după măsura lor. Pentru a folosi cuvintele lui Isus din Apocalips, sunt creştini ‘lâncezi’. Lâncezeala care are loc în Biserică… Ei umblă numai în prezenţa propriului bun simţ, al simţirii comune, cu prudenţa lumească. Aceasta este o ispită tipică a prudenţei lumeşti”.
Papa şi-a îndreptat astfel atenţia spre numeroşii creştini care în aceste timpuri dau mărturie pentru numele lui Isus, uneori până la martiriu. Ei nu sunt creştini „sateliţi”, pentru că umblă cu Isus, pe calea lui Isus: „Aceştia ştiu la perfecţie ceea ce Petru i-a spus Domnului când El i-a întrebat: ‘Vreţi să plecaţi şi voi? Să fiţi creştini sateliţi?’ Simon Petru i-a răspuns: ‘Doamne, la cine am putea merge? Tu ai cuvintele vieţii veşnice!’ În acest fel, un grup mare devine un grup mai mic, dar alcătuit din aceia care ştiu bine că nu are sens să meargă în altă parte pentru că numai El, Domnul, are cuvintele vieţii veşnice!” De aici, sublinierea şi rugăciunea finală a Papei: „Să ne rugăm pentru Biserică, să continue să crească, să se întărească şi să umble în frica de Dumnezeu şi cu mângâierea Duhului Sfânt. Domnul să ne elibereze de ispita acelui ‘bun simţ’, de ispita de a murmura împotriva lui Isus, pentru că El ar fi prea exigent”.
