Munca, un element fundamental pentru demnitatea persoanei
02.05.2013, Vatican (Catholica) - Importanţa muncii şi a contemplării lui Isus, urmând exemplul Sfântului Iosif şi al Preasfintei Fecioare Maria, au fost temele centrale ale primei cateheze din luna mai a Papei Francisc, în ziua ce a coincis cu sărbătoarea Sf. Iosif Muncitorul. În faţa celor 70.000 de persoane venite în Piaţa San Pietro pentru tradiţionala audienţă generală de miercuri, Sfântul Părinte a explicat că Isus „intră în istoria noastră, vine în mijlocul nostru, născându-se din Maria prin lucrarea lui Dumnezeu, dar cu prezenţa Sfântului Iosif, tatăl legal care îl păzeşte şi îl învaţă şi meseria sa.”
„Isus se naşte şi trăieşte într-o familie, în Sfânta Familie, învăţând de la Sfântul Iosif meseria de lemnar, în atelierul din Nazaret, împărtăşind cu el angajarea, truda, satisfacţia şi dificultăţile de fiecare zi. Acest lucru ne aminteşte de demnitatea şi de importanţa muncii. Cartea Genezei relatează că Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia încredinţându-le misiunea de a umple pământul şi de a-l supune, care nu înseamnă a-l exploata, ci a-l cultiva şi a-l păzi, a avea grijă de el cu propria lucrare.” Şi a continuat: „Munca face parte din planul de iubire al lui Dumnezeu; noi suntem chemaţi să cultivăm şi să păzim toate bunurile creaţiei şi în felul acesta participăm la opera Creaţiei! Munca este un element fundamental pentru demnitatea unei persoane. Munca, pentru a folosi o imagine, ne ‘unge’ cu demnitate, ne umple de demnitate; ne face asemenea lui Dumnezeu, care a muncit şi munceşte, acţionează mereu; dă capacitatea de a ne întreţine pe noi înşine, propria familie, de a contribui la creşterea propriei naţiuni.”
Pontiful a făcut apoi un apel: „Doresc să adresez tuturor invitaţia la solidaritate, iar responsabililor vieţii publice încurajarea de a face orice efort pentru a da nou elan locurilor de muncă; aceasta înseamnă preocupare faţă de demnitatea persoanei; dar mai ales aş vrea să spun să nu se piardă speranţa; şi Sfântul Iosif a avut momente dificile, dar nu a pierdut niciodată încrederea şi a ştiut să le depăşească, având certitudinea că Dumnezeu nu ne abandonează.” S-a adresat apoi special tinerilor: „angajaţi-vă în îndatorirea voastră zilnică, în studiu, în muncă, în raporturile de prietenie, în ajutorul faţă de ceilalţi; viitorul vostru depinde şi de modul în care ştiţi să trăiţi aceşti preţioşi ani ai vieţii. Să nu vă fie frică de angajare, de sacrificiu şi nu priviţi cu frică la viitor; menţineţi vie speranţa: există mereu o lumină la orizont.”
În continuare Sfântul Părinte a trecut la a doua temă a catehezei: Isus, care a fost centrul comun al atenţiei Sfântului Iosif şi Fecioarei Maria, în tăcerea acţiunilor lor de zi cu zi. Atitudinea celor doi este surprinsă de Sf. Luca în cuvintele: „păstra toate acestea, meditându-le în inimă”. „Pentru a-l asculta pe Domnul, trebuie să învăţăm să îl contemplăm, să percepem prezenţa Sa constantă în viaţa noastră; trebuie să ne oprim ca să dialogăm cu El, să îi dăm spaţiu cu rugăciunea. […] Ce spaţiu îi dau Domnului? Mă opresc ca să dialoghez cu El? Încă de când eram mici, părinţii noştri ne-au obişnuit să începem şi să terminăm ziua cu o rugăciune, pentru a ne educa să simţim că prietenia şi iubirea lui Dumnezeu ne însoţesc. Să ne amintim mai mult de Domnul în zilele noastre!”
Fiind luna mai, Papa a amintit de rugăciunea Rozariului, prin care „suntem conduşi să contemplăm misterele lui Isus, adică să reflectăm asupra momentelor centrale ale vieţii sale, pentru ca, aşa cum a fost pentru Fecioara Maria şi pentru Sfântul Iosif, El să fie centrul gândurilor noastre, al atenţiei noastre şi al acţiunilor noastre. Ar fi frumos dacă, mai ales în această lună de mai, s-ar recita împreună în familie, cu prietenii, în parohie, Sfântul Rozariu sau vreo rugăciune către Isus şi către Fecioara Maria! Rugăciunea făcută împreună este un moment preţios pentru a face şi mai puternică viaţa familială, prietenia! Să învăţăm să ne rugăm mai mult în familie şi ca familie!”
