Instalarea PS Mihai la Bucureşti
04.05.2008, Bucureşti (Catholica) - Duminica Tomii din acest an din ritul bizantin, 4 mai 2008, s-a constituit într-o sărbătoare istorică pentru comunitatea greco-catolică din Bucureşti şi din Vechiul Regat, pentru întreaga Biserică Română Unită cu Roma, Greco-Catolică: după 60 de ani, pe scaunul vicarial de la Bucureşti al Episcopilor martiri PS Vasile Aftenie şi PS Tit Liviu Chinezu a fost instalat Preasfinţia Sa Mihai Frăţilă, informează BRU.ro. Alături de Preafericirea Sa Lucian Mureşan şi de ceilalţi Episcopi greco-catolici, Excelenţa Sa Francisco Javier Lozano, Nunţiul apostolic în România şi Republica Moldova, şi IPS Ioan Robu, Arhiepiscopul romano-catolic de Bucureşti, împreună cu PS Damian, Episcop auxiliar, la această sărbătoare au participat câteva zeci de preoţi şi peste două mii de credincioşi.
Ceremonia a început cu o procesiune solemnă de la capela din strada Cristian Tell spre biserica Sf. Vasile cel Mare din strada Polonă nr. 50. În cadrul Sfintei Liturghii, celebrată în curtea acestei biserici, s-a dat citire decretului Sinodului Episcopilor BRU de investire a PS Mihai în funcţia de Episcop auxiliar, cât şi mesajului transmis pentru acest eveniment de Cardinalul Leonardo Sandri, prefect al Congregaţiei pentru Bisericile Orientale. Preafericirea Sa Lucian a ţinut să evoce în cuvântarea sa figura Episcopului martir Vasile Aftenie, îndemnând la urmarea exemplului de credinţă şi devotament al acestuia: „De aici a fost arestat primul Episcop pentru Vechiul Regat, Vasile Aftenie, trecut la cele veşnice după crunte bătăi în beciurile Securităţii comuniste. Să nu renunţăm la adevăr, să nu renunţăm la dreptate, să nu renunţăm la ceea ce este bine şi corect. Nu uitaţi, Preasfinţite Mihai, că sunteţi urmaşul Episcopului mărturisitor Vasile Aftenie!”
Credincioşii greco-catolici care au fost încredinţaţi spre păstorire Preasfinţitului Mihai l-au asigurat pe ierarhul lor de toată dragostea, preţuirea şi angajamentul lor, acordate înspre împlinirea misiunii „grele, dar frumoase” de a fi „moşteni spirituali ai acelor care s-au îndârjit să nu-şi târguiască conştiinţele intrând în dialog cu reprezentanţii unui regim mincinos”. În cuvântul său, Preasfinţitul Mihai a spus printre altele: „Arătarea Domnului din Evanghelia duminicii de azi ne ajută să vedem că mântuirea nu se face undeva în cer, în situaţii idilice, ci pe pământ, în petrecerea lui Hristos cu noi, începând cu acele locuri pe care le evităm cel mai mult fiindcă ne dezvăluie slăbiciunea forţelor. Un arhiereu ca şi Preasfinţitul Vasile Aftenie ne spune cât de mult a zidit şcoala credinţei sale încercate de atacurile făţărniciei înconjurătoare chiar şi cu preţul pierderii libertăţii fizice. Virtutea generaţiei sale se forja prin vremea ispitirilor, astfel ca eliberarea să fie cu adevărat minune – har al prezentului – care nu poate fi petrecută în nostalgii perfecţioniste”.
Preasfinţia Sa a subliniat importanţa esenţială a unei conlucrări strânse şi deschise a Episcopului cu credincioşii săi, cărora le-a mai transmis următoarele îndemnuri: „Cu aceste gânduri luminoase mă încredinţez rugăciunilor voastre şi vă salut cu recunoştinţă pentru că această zi de 4 mai de azi e sărbătoarea noastră a tuturor. Rescriu în suflet jertfele voastre, dar mai ales bucuria de a vă şti dedicaţi Domnului oricând şi oriunde, în jurul meu şi al preoţilor, zi de zi pentru Biserică, ţinând piept obrăzniciei celor care fac poate o pasiune din a prevesti numai înfrângeri”.

…Pe aripioarele Minunatului Porubel, am fost si noi acolo cu ai nostri…
Providential, instalarea Prea Sfintitului Mihai, a avut loc in duminica Tomei, cand Invatatorul profetea „fericit esti Toma… dar mai fericiti sunt cei care nu au vazut… si cred. „ Unitatea in credinta si bucurie ne-a transformat in martori ai implinirii profetiei… . Spiritul Sfant a revarsat in inimile noastre bucurie deplina. Asa cum, evreii, „fratii nostri mai mari„, cum spunea iubitul nostru papa Ioan Paul al II-lea, reamintesc robia dar si actiunea eliberatoare a Dumnezeului nostru, la fel, l-am auzit pe Preafericitul nostru Arhiepiscop Major, Lucian, amintind „patima si moartea„ episcopului Vasile Aftenie, la momentul de biruinta al Domnului nostru Inviat, in cadrul instalarii Preasfintitului Mihai.
Am auzit, la 4 mai a. c. , la Bucuresti, strigatul Bisericii Universale: „Preamareste sufletul meu pe Domnul… mari lucruri a facut pentru mine, Cel Atotputernic, sfant este numele Lui… „… Magnificat-ul nostru.
Instalarea unui episcop Greco-catolic, dupa „ o pauza„ de 60 de ani, in care s-a sperat sa fie ingropata Biserica Romana Unita cu Roma, a facut sa rasune lumii intregi strigatul Apostolului iubirii„Dumnezeu este Iubire! „… strigatul preluat de catre Sfantul Parinte, Papa Benedict al XVI-lea:„Deus caritas est! „
… . si am simtit acolo, la Bucuresti, la 4 mai, prezenta Sfintei Treimi, Dumnezeul nostru: Tatl dand marturie despre prezenta Fiului: Acesta este fiul Meu preaiubit… Isus chiar a fost in mijlocul alor Sai, manifstandu-Si dorinta ca Preasfintitul Mihai sa ramana un „alter Christus„, transformat astfel dupa cum am vazut, ca martori ai consacrarii sale ca episcop, la 16 decembrie 2007, la Blaj.
… „din binecuvantate pricini„, desi mi-am dorit foarte mult, nu am fost prezenta fizic, la instalare, insa lucrarea Spiritului Sfant a facut sa simtim si noi aici, bucuria, ca rod al prezentei si lucrarii Sale. Fiica noastra cea mica a nascut cel de al 3-lea copilas, Adrian-Ioan, astfel ca suntem pentru a patra oara bunici, de la fiica cea mare mai avem un nepotel.
Aceeasi bucurie sfanta ne-au impartasit-o: Preasfintitul Alexandru Mesian, episcopul nostru de Lugoj, Parinte Prof. Univ. Dr. Isidor Martinca, prieten si maestru-pedagog pentru Biserica noastra Greco-Catolica, … la fel si Doamna Conf. Univ. Dr. Miorita Baciu Got, in numele binecuvantatei sale familii greco-catolice, dar si a comunitatii de la Vicariatul nostru de Bucuresti, impreuna cu care am trait de atatea ori comoara noastra, Sfanta Liturghie in care ne-am impartasit cu Trupul si Sangele Celui care este Iubirea noastra.
Dorim Preasfintitului Mihai, pe care am avut bucuria sa-l cunoastem la Cluj Napoca, (2006)la cursul de vara pentru preoti, in calitatea de Prorector la Pioromeno, Roma, Italia, sa traiasca impreuna cu cei pe care-i pastoreste, minunata experienta a Bisericii Primare, … cand paganii exclamau uimiti:„Uite-i ce mult se iubesc! „, … si prin aceasta pedagogie a Iubirii tot mai multi sa fie cuceriti pentru Cristos… tot mai multi sa rosteasca tot mai des impreuna cu Maicuta noastra- primul pedagog spre Cristos al copilului:„Magnificat anima mea… ! „
Christus vincit, Christus regnat, Christus imperat!
Prin noi, Biserica cea vie, Cristos trebuie sa invinga intotdeauna,
Cu bucuria trairii unitatii la distanta,
Prof. drd. Elena Stefanescu