Să învăţăm de la Dumnezeu să iubim
26.05.2013, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a vizitat de dimineaţă pentru prima oară o parohie din Roma, păstorită de un preot român, transferat din Dieceza de Iaşi. La amiază s-a întors în Vatican pentru rugăciunea Angelus cu credincioşii şi pelerinii veniţi în Piaţa San Pietro. Redăm în continuare textul alocuţiunii papale, după traducerea apărută pe Ercis.ro, în care Sfântul Părinte s-a oprit asupra Preasfintei Treimi, dată fiind dedicarea acestei duminici, după calendarul latin.
Iubiţi fraţi şi surori,
Bună ziua! În această dimineaţă am făcut prima mea vizită într-o parohie din Dieceza de Roma. Îi mulţumesc Domnului şi vă cer să vă rugaţi pentru slujirea mea pastorală adusă acestei Biserici de Roma, care are misiunea de a fi în fruntea carităţii universale.
Astăzi este Duminica Preasfintei Treimi. Lumina timpului pascal şi a Rusaliilor reînnoieşte în fiecare an în noi bucuria şi uimirea credinţei: recunoaştem că Dumnezeu nu este ceva vag, Dumnezeul nostru nu este un Dumnezeu „spray”, este concret, nu este un abstract, ci are un nume: „Dumnezeu este iubire”. Nu este o iubire sentimentală, emotivă, ci iubirea Tatălui care este la originea oricărei vieţi, iubirea Fiului care moarte pe cruce şi învie, iubirea Duhului care reînnoieşte omul şi lumea. A ne gândi că Dumnezeu este iubire ne face aşa de mult bine, pentru că ne învaţă să iubim, să ne dăruim celorlalţi aşa cum Isus ni s-a dăruit nouă şi merge cu noi. Isus merge cu noi pe drumul vieţii.
Preasfânta Treime nu este produsul raţionamentelor umane; este faţa cu care însuşi Dumnezeu s-a revelat, nu de la înălţimea unei catedre, ci mergând cu omenirea. Chiar Isus e cel care ni l-a revelat pe Tatăl şi ni l-a promis pe Duhul Sfânt. Dumnezeu a mers cu poporul Său în istoria poporului lui Israel şi în Isus a mers mereu cu noi şi ni l-a promis pe Duhul Sfânt care este foc, care ne învaţă tot ceea ce noi nu ştim, care înlăuntrul nostru ne conduce, ne dă idei bune şi inspiraţii bune. Astăzi îl lăudăm pe Dumnezeu nu pentru un mister deosebit, ci pentru El însuşi, „pentru gloria Sa imensă”, aşa cum spune imnul liturgic. Îl lăudăm şi îi mulţumim pentru că este Iubire şi pentru că ne cheamă să intrăm în îmbrăţişarea comuniunii Sale, care este viaţa veşnică.
Să încredinţăm lauda noastră în mâinile Fecioarei Maria. Ea, cea mai umilă dintre creaturi, graţie lui Cristos a ajuns deja la ţinta pelerinajului pământesc: este deja în gloria Treimii. Pentru aceasta Maria Mama noastră, Sfânta Fecioară a noastră, străluceşte pentru noi ca semn de speranţă sigură. Este Maica speranţei; în parcursul nostru, pe drumul nostru, Ea este Maica speranţei. Este şi Mama care ne consolează, Maica mângâierii şi Mama care ne însoţeşte pe drum. Acum să o rugăm pe Sfânta Fecioară cu toţii împreună, pe Mama noastră care ne însoţeşte pe drum.
