Papa Francisc: Îl întâlnim pe Dumnezeu prin rănile Sale
03.07.2013, Vatican (Catholica) - Pentru a-l întâlni pe Dumnezeu cel viu, trebuie să sărutăm cu tandreţe rănile lui Isus din fraţii noştri înfometaţi, săraci, bolnavi şi închişi. Studiul, meditarea şi mortificarea nu sunt de ajuns pentru a ajunge la întâlnirea cu Cristos. Asemenea Sf. Apostol Toma, viaţa noastră va fi schimbată doar când atingem rănile lui Cristos prezente în săraci, bolnavi şi nevoiaşi, a spus Papa Francisc la Liturghia de azi-dimineaţă din Casa Sf. Marta. A fost prezent şi Cardinalul Jean-Louis Tauran, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios, alături de membrii ai acestui dicaster.
Isus, după înviere, a apărut Apostolilor, dar Toma nu era acolo: „El a dorit să aştepte o săptămână. Domnul ştie de ce face Toma aşa şi ne dă timpul de care crede că avem nevoie fiecare dintre noi. I-a dat lui Toma o săptămână.” Isus i-a arătat apoi rănile Sale: „Întregul trup îi era curat, frumos, plin de lumină, dar rănile erau încă acolo”, iar când Domnul va veni la sfârşitul lumii „şi noi vom vedea rănile Sale”. Pentru a crede, Toma a dorit să îşi pună degetele în răni. „Era încăpăţânat. Dar Domnul dorea tocmai aceasta, o persoană încăpăţânată, care să ne facă să înţelegem ceva mai măreţ. Toma l-a văzut pe Domnul, a fost invitat să îşi pună degetul în rănile lăsate de cuie, să îşi pună mâna în rana din coasta Sa. Şi nu a spus: ‘Este adevărat, Domnul a înviat’. Nu! A mers mai departe. A spus: ‘Dumnezeu’. Primul discipol care a mărturisit divinitatea lui Cristos după Învierea Sa. Şi l-a adorat.”
„Şi astfel înţelegem care a fost intenţia Domnului când l-a lăsat să aştepte: a dorit să călăuzească necredinţa lui nu spre afirmarea Învierii, ci a divinităţii Sale.” Astfel, „calea întâlnirii noastre cu Isus-Dumnezeu sunt rănile Sale. Nu există alta. În istoria Bisericii au fost unele greşeli făcute pe calea spre Dumnezeu. Unii au crezut că Dumnezeu cel viu, Dumnezeul creştinilor, poate fi găsit prin meditaţie – într-adevăr, că putem atinge înălţimile prin meditaţie. Este periculos! Câţi se pierd pe această cale şi nu se mai întorc niciodată. Da, poate că ajung la cunoaşterea lui Dumnezeu, dar nu a lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoană a Preasfintei Treimi. Ei nu ajung la Fiul. Este calea gnosticilor, nu? Sunt buni, fac eforturi, dar nu pe calea cea bună. Este o cale foarte complicată ce nu duce la limanul liniştit. Alţii cred că pentru a ajunge la Dumnezeu trebuie să ne mortificăm, să fim austeri şi să alegem calea penitenţei: doar penitenţă şi post. Nici chiar cu acestea nu ajungem la Dumnezeu cel viu, la Isus Cristos. Aceştia sunt pelagienii, care cred că pot ajunge prin eforturile lor.”
Dar Isus, a subliniat Papa Francisc, ne spune că rănile sunt calea pentru a-l întâlni: „Întâlnim rănile lui Isus făcând fapte de milostivire, dăruind trupului, ca şi sufletului, dar subliniez trupului fratelui nostru rănit, deoarece este înfometat, este însetat, este gol, deoarece este umilit, deoarece este sclav, deoarece este în închisoare, deoarece este în spital. Acestea sunt rănile de astăzi ale lui Isus. Şi Isus ne cere să facem un act de credinţă, în El, dar prin aceste răni ale Sale. ‘O, minunat! Să înfiinţăm o fundaţie ca să îi ajutăm pe toţi şi să facem multe fapte bune.’ Este important, dar dacă rămânem la acest nivel, vom fi doar filantropici. Trebuie să atingem rănile lui Isus, trebuie să îngrijim rănile lui Isus, trebuie să îmbrăţişăm rănile lui Isus cu tandreţe, trebuie să sărutăm rănile lui Isus, şi toate acestea literalmente. Gândiţi-vă la ce s-a întâmplat cu Sfântul Francisc când a îmbrăţişat leprosul. Acelaşi lucru s-a întâmplat cu Toma: viaţa i s-a schimbat.” Papa Francisc a încheiat spunând că nu trebuie să participăm la un „curs de actualizare” pentru a-l atinge pe Dumnezeu cel viu, ci să intrăm în rănile lui Isus, iar pentru aceasta „tot ce trebuie să facem este să mergem pe străzi. Să îi cerem Sf. Toma harul de a avea curajul de a intra în rănile lui Isus cu tandreţe şi astfel vom primi cu siguranţă harul de a-l adora pe Dumnezeu cel viu.”
