Asemenea Sf. Francisc să îi îmbrăţişăm pe cei aflaţi în nevoi

25.07.2013, Rio de Janeiro (Catholica) - După Sfânta Liturghie celebrată la Aparecida şi masa de prânz luată la Seminarul Bom Jesus, în ziua de 24 iulie 2013, Papa Francisc s-a întors la Rio de Janeiro pentru a vizita Spitalul Sf. Francisc de Assisi. Este una dintre vizitele cerute de el în mod expres şi organizate în cadrul călătoriei apostolice în Brazilia. Acest spital se ocupă de recuperarea în urma dependenţei de droguri şi alcool, precum şi de asistenţa medico-chirurgicală gratuită oferită săracilor, cu o capacitate de 500 de paturi. Spitalul este condus de Asociaţia cu acelaşi nume, fondată în 1985. În timpul întâlnirii, doi foşti dependenţi de droguri din spital au oferit mărturia lor emoţionantă, fiind îmbrăţişaţi de Papa.

În discursul său, Papa a spus că Dumnezeu a dorit ca paşii săi, după Sanctuarul Fecioarei de la Aparecida, „să se îndrepte spre un sanctuar al suferinţei umane, aşa cum este Spitalul Sf. Francisc de Assisi”. „Este bine cunoscută convertirea sfântului vostru patron: tânărul Francisc a abandonat bogăţiile şi confortul pentru a se face sărac între săraci, a înţeles că nu lucrurile, averea, idolii lumii sunt adevărata bogăţie şi pot să dea adevărata bucurie, ci urmarea lui Cristos şi slujirea celorlalţi. Dar poate este mai puţin cunoscut momentul în care toate acestea au devenit concrete în viaţa lui: atunci când a îmbrăţişat un lepros. Acel frate în suferinţă, marginalizat, a fost ‘mediator al luminii… pentru Sf. Francisc de Assisi’ (Lumen fidei, nr. 57), deoarece în orice frate şi soră în dificultate noi îmbrăţişăm trupul în suferinţă al lui Cristos. Astăzi, în acest loc de luptă împotriva dependenţei chimice, doresc să vă îmbrăţişez pe fiecare dintre voi, cei care sunteţi trupul lui Cristos, şi să cer ca Dumnezeu să umple de sens şi de speranţă fermă drumul vostru şi al meu”.

„A îmbrăţişa. Avem cu toţii nevoie”, a continuat Pontiful, „să învăţăm să îi îmbrăţişăm pe cei care sunt în nevoi, aşa cum a făcut-o Sf. Francisc. Sunt atâtea situaţii în Brazilia, în lume, care cer atenţie, grijă, iubire, aşa cum este lupta împotriva dependenţei chimice. Adesea, însă, în societăţile noastre predomină egoismul. Câţi ‘negustori ai morţii’ care urmează logica puterii şi a banului cu orice preţ! Plaga traficului de droguri, care favorizează violenţa şi seamănă durere şi moarte, cere un act de curaj din partea întregii societăţi. Nu cu liberalizarea folosirii drogurilor, aşa cum se discută în diferite părţi din America Latină, se va putea reduce răspândirea şi influenţa dependenţei chimice. Este necesar să înfruntăm problemele care stau la baza folosirii lor, promovând o mai mare dreptate, educând tinerii la valorile care construiesc viaţa în comunitate, însoţindu-i pe cei care sunt în dificultate şi dând speranţă în viitor. Avem cu toţii nevoie să îl privim pe celălalt cu ochii iubirii lui Cristos, să învăţăm să îl îmbrăţişăm pe cel aflat în nevoi, pentru a exprima apropierea, afecţiunea, iubirea”.

Nu este însă de ajuns a îmbrăţişa. „Să întindem mâna celui aflat în dificultate, celui căzut în întunericul dependenţei… şi să îi spunem: Te poţi ridica, nu este uşor, dar este posibil dacă tu vrei. Iubiţi prieteni, doresc să vă spun fiecăruia dintre voi, dar mai ales atâtor altora care nu au avut curajul să întreprindă drumul vostru: Fii protagonist al ridicării; aceasta este condiţia indispensabilă! Vei găsi întinsă mâna celui care doreşte să te ajute, dar nimeni nu se poate ridica în locul tău. Dar nu sunteţi niciodată singuri! Biserica şi atâtea persoane vă sunt aproape. Priviţi cu încredere în faţa voastră, aveţi un drum lung şi obositor, dar priviţi înainte, există ‘un viitor sigur, care se situează într-o perspectivă diferită faţă de propunerile iluzorii ale idolilor lumii, dar care dăruieşte elan nou şi forţă nouă trăirii zilnice” (Lumen fidei, nr. 57). Doresc să vă repet tuturor: nu lăsaţi să vi se fure speranţa!… Dar doresc să spun şi: să nu furăm speranţa, ci să devenim cu toţii purtători de speranţă!”

Papa Francisc a afirmat apoi: „În Evanghelie citim parabola bunului samaritean, care vorbeşte despre un om atacat de tâlhari şi lăsat aproape mort pe marginea drumului. Oamenii trec, se uită şi nu se opresc, continuă indiferenţi drumul: nu este problema lor! De câte ori spunem: nu este problema mea, de câte ori îi vedem pe alţii dar ne facem că nu i-am văzut. Doar un samaritean, un necunoscut, vede, se opreşte, îl ridică, îi întinde mâna şi îl îngrijeşte (cf. Luca 10,29-35). Iubiţi prieteni, cred că aici, în acest spital, devine concretă parabola bunului samaritean. Aici nu există indiferenţă, ci atenţie, nu există nepăsare, ci iubire. Asociaţia Sf. Francisc şi Reţeaua de Tratament pentru Dependenţa Chimică învaţă să se aplece asupra celui aflat în dificultate pentru că văd în el chipul lui Cristos, pentru că în el este trupul lui Cristos care suferă”. În încheierea discursului său, Papa a spus: „Doresc să vă spun din nou vouă, celor care luptaţi împotriva dependenţei chimice, familiilor voastre, care aveţi o sarcină nu întotdeauna uşoară: Biserica nu este departe de eforturile voastre, ci vă însoţeşte cu afecţiune. Domnul vă este aproape şi vă ţine de mână. Priviţi către El în momentele cele mai grele şi vă va da mângâiere şi speranţă. Şi aveţi încredere şi în iubirea maternă a Mariei, Maica Sa.”