Papa Francisc: Lumea are nevoie de misionari curajoşi
07.08.2013, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a transmis un apel puternic către creştini să îşi împărtăşească credinţa, spunând că în lumea încercată de astăzi este necesar să proclamăm cu curaj şi în orice situaţie Evanghelia lui Cristos. „În această situaţie complexă, în care orizontul prezentului şi al viitorului par să fie parcurse de nori ameninţători, devine şi mai urgent a duce în orice realitate evanghelia lui Cristos, care este veste de speranţă, de reconciliere, de comuniune, veste a apropierii lui Dumnezeu, a milostivirii sale, a mântuirii sale, veste că puterea lui Dumnezeu este capabilă să învingă întunericul răului şi să conducă pe calea binelui”, scrie Sfântul Părinte în mesajul pentru Ziua Mondială a Misiunilor din 2013, text apărut în traducere pe Ercis.ro şi Magisteriu.ro.
Pontiful îşi începe primul său mesaj pentru Ziua Mondială a Misiunilor, care anul acesta va fi celebrată la 20 octombrie, subliniind că atunci vor mai fi doar câteva săptămâni până la încheierea Anului Credinţei. De aceea se foloseşte de mesaj pentru a oferi cinci gânduri despre credinţă, despre necesitatea împărtăşirii ei, despre unele piedici în eforturile misionare şi despre importanţa la a răspunde cu generozitate chemării misionare a Duhului Sfânt. Mesajul porneşte de la credinţă, aflată în centrul atenţiei de când Papa Benedict al XVI-lea a deschis Anul Credinţei la 11 octombrie 2012. Finalul este programat pentru 24 noiembrie 2013, cu o celebrare în Piaţa San Pietro. „Credinţa este dar preţios al lui Dumnezeu, care deschide mintea noastră pentru ca să-l putem cunoaşte şi iubi. […] Credinţa, însă, cere să fie primită, adică ea cere răspunsul nostru personal, curajul de a ne încrede în Dumnezeu, de a trăi iubirea Sa, recunoscători pentru milostivirea Sa infinită.”
Şi subliniază apoi despre credinţă că „este un dar care nu este rezervat la puţini, ci este oferit cu generozitate. Toţi ar trebui să poată experimenta bucuria de a se simţi iubiţi de Dumnezeu, bucuria mântuirii! Este un dar care nu se poate ţine numai pentru noi înşine, ci un dar care trebuie împărtăşit. Dacă noi vrem să îl ţinem numai pentru noi înşine, vom deveni creştini izolaţi, sterili şi bolnavi.” Pe de altă parte, o Biserică sănătoasă şi matură este una care se implică în misiune. A revenit astfel la una dintre temele sale preferate: ieşirea spre cei de la marginea societăţii. „Fiecare comunitate este ‘adultă’ atunci când mărturiseşte credinţa, o celebrează cu bucurie în liturgie, trăieşte caritatea şi vesteşte fără încetare cuvântul lui Dumnezeu, ieşind din propriul ţarc pentru a-l duce şi la ‘periferii’, mai ales celor care încă nu au avut oportunitatea de a-l cunoaşte pe Cristos.”
În mesajul său, Papa Francisc aminteşte de a 50-a aniversare a deschiderii Conciliului Vatican II. „Anul Credinţei, la cincizeci de ani de la începutul Conciliului Vatican II, este stimulent pentru ca întreaga Biserică să aibă o reînnoită conştiinţă despre prezenţa sa în lumea contemporană, despre misiunea sa printre popoare şi naţiuni. […] Conciliul Vatican II a subliniat în mod special că datoria misionară, datoria de a lărgi graniţele credinţei, este a fiecărui botezat şi a tuturor comunităţilor creştine.” Ca un mod practic de aplicare a acestui mandat, Sfântul Părinte îi invită pe Episcopi, consiliile pastorale, „fiecare persoană şi grup responsabil în Biserică să dea importanţă dimensiunii misionare în programele pastorale şi formative, simţind că propria angajare apostolică nu este completă dacă nu conţine propunerea de a da mărturie pentru Cristos în faţa neamurilor, în faţa tuturor popoarelor.”
La al treilea punct, Papa Francisc oferă o analiză asupra unor obstacole interne şi externe ce apar în calea operei de evanghelizare. „Uneori sunt slabe fervoarea, bucuria, curajul, speranţa în a vesti tuturor mesajul lui Cristos şi în a ajuta pe oamenii din timpul nostru ca să îl întâlnească. Uneori se mai crede că a duce adevărul Evangheliei înseamnă a ataca libertatea.” Îl citează în acest sens pe Papa Paul al VI-lea care spunea că „ar fi… o eroare a impune ceva conştiinţei fraţilor noştri. Dar a propune acestei conştiinţe adevărul evanghelic şi mântuirea lui Isus Cristos cu deplină claritate şi respectând în mod absolut opţiunile libere pe care ea le va face… este un omagiu adus acestei libertăţi.” O altă piedică în calea evanghelizării este ispita proclamării lui Cristos fără Biserica Sa. „A evangheliza nu este niciodată un act izolat, individual, privat, ci întotdeauna eclezial.”
Papa Francisc se opreşte în al patrulea punct al mesajului la modul în care mobilitatea persoanelor şi facilităţile de comunicare „au amestecat între ele popoarele, cunoştinţele, experienţele”. „Pentru motive ce ţin de locul de muncă, întregi familii se mută dintr-un continent în altul; apoi, schimburile profesionale şi culturale, turismul şi fenomene asemănătoare determină la o amplă mişcare de persoane.” Această mobilitate înseamnă că persoane ce înainte au fost formate în credinţă într-un anume loc lipsesc acum, în timp ce „creşte numărul celor care sunt străini de credinţă, indiferenţi faţă de dimensiunea religioasă sau însufleţiţi de alte credinţe. Apoi, adesea unii botezaţi fac alegeri de viaţă care îi conduc departe de credinţă, făcându-i astfel oameni care au nevoie de o ‘nouă evanghelizare’.”
Sfântul Părinte a observat că „trăim apoi într-un moment de criză care atinge diferite sectoare ale existenţei, nu numai cel al economiei, al finanţelor, al siguranţei alimentare, al ambientului, ci şi cel al sensului profund al vieţii şi al valorilor fundamentale care o însufleţesc. […] Omul din timpul nostru are nevoie de o lumină sigură care luminează drumul său şi pe care numai întâlnirea cu Cristos o poate dărui. Să ducem acestei lumi, cu mărturia noastră, cu iubire, speranţa dăruită de credinţă! Misionaritatea Bisericii nu este prozelitism, ci mărturie de viaţă care luminează drumul, care aduce speranţă şi iubire. Biserica – repet încă o dată – nu este o organizaţie de asistenţă, o firmă, o ONG, ci este o comunitate de persoane, însufleţite de acţiunea Duhului Sfânt, care au trăit şi trăiesc uimirea întâlnirii cu Isus Cristos şi doresc să împărtăşească această experienţă de bucurie profundă, să împărtăşească mesajul de mântuire pe care Domnul ni l-a adus.”
Papa se foloseşte de secţiunea finală a mesajului pentru a mulţumi tuturor celor care sunt misionari sau îşi dedică vieţile răspândirii Evangheliei. Mulţumeşte şi Episcopilor şi comunităţilor religioase care au trimis preoţi şi persoane consacrate în regiunile în care vocaţiile sunt slabe, încurajând în continuare această generozitate. Trimiterea misionarilor „nu este niciodată o pierdere, ci un câştig”. Sfântul Părinte aminteşte şi de „creştinii care, în diferite părţi ale lumii, se află în dificultăţi în a mărturisi deschis propria credinţă şi în a vedea recunoscut dreptul de a o trăi în mod demn. Sunt fraţii şi surorile noastre, martori curajoşi – încă mai numeroşi decât martirii din primele secole – care suportă cu perseverenţă apostolică diferitele forme actuale de persecuţie. Nu puţini îşi riscă şi viaţa pentru a rămâne fideli faţă de evanghelia lui Cristos.”
„Îi binecuvântez din inimă pe misionari şi pe misionare şi pe toţi aceia care însoţesc şi susţin această angajare fundamentală a Bisericii pentru ca vestea Evangheliei să poată să răsune în toate colţurile pământului, iar noi, slujitori ai Evangheliei şi misionari, vom experimenta dulcea şi mângâietoarea bucurie de a evangheliza”, sunt ultimele cuvinte ale mesajului.
