Papa Francisc: Să ne implicăm în politică în primul rând prin rugăciune
16.09.2013, Vatican (Catholica) - Virtutea umilinţei şi iubirea faţă de popor sunt cerinţe indispensabile pentru cel care guvernează, iar cetăţenii, mai ales dacă sunt catolici, nu pot fi dezinteresaţi de activitatea politică, a spus Papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată azi-dimineaţă în capela Casei Sf. Marta din Vatican. Rămâne mereu actuală, a întărit Sfântul Părinte, obligaţia de a ne ruga pentru autorităţile publice, chiar şi atunci când acestea nu sunt la înălţimea vocaţiei lor.
Evanghelia despre centurionul roman (Lc. 7, 1-10), care cere cu umilinţă şi încredere vindecarea slujitorului său, şi Scrisoarea Sf. Paul către Timotei (2,1-7), cu îndemnul de a ne ruga pentru guvernanţi, i-au oferit Papei Francisc, la predica de la Sfânta Liturghie, ocazia de a prezenta o meditaţie despre „slujirea autorităţii”. Cei aflaţi la guvernarea societăţii, a spus Pontiful, „trebuie să îşi iubească poporul”, pentru că „un guvernant care nu iubeşte, nu poate să guverneze: cel mult va putea să impună o anumită disciplină sau să facă ordine, dar nu să guverneze”. Papa l-a dat ca exemplu pe regele David, care îşi iubea poporul atât de mult încât, după păcatul recensământului, îi cere Domnului ca pedeapsa pentru păcatul comis să nu cadă asupra poporului ci asupra sa, spunând: „Eu am comis nelegiuirea, turma aceasta ce a făcut? Mâna Ta să fie împotriva mea şi împotriva casei tatălui meu” (2 Sam 24,17).
Cele două virtuţi necesare celui care guvernează sunt, aşadar, iubirea pentru popor şi umilinţa: „Nu se poate guverna fără iubire faţă de popor şi fără umilinţă. Fiecare, bărbat sau femeie, când trebuie să preia o poziţie de conducere, trebuie să îşi pună aceste două întrebări: «Iubesc eu poporul meu ca să îl slujesc mai bine? Sunt umil şi îi ascult pe toţi ceilalţi, diferitele opinii, pentru a alege soluţia cea mai bună?» Dacă nu îşi pune aceste întrebări, conducerea sa nu va fi bună. Cel care conduce, bărbat sau femeie, cel care îşi iubeşte poporul său este un om umil.”
Pe de altă parte, Sf. Paul îndeamnă credincioşii să înalţe rugăciuni „pentru toţi cei care sunt la putere, pentru ca să aibă o viaţă paşnică”. Cetăţenii unui stat, a întărit Pontiful, nu pot să fie dezinteresaţi de activitatea politică: „Niciunul dintre noi nu poate să spună: «Dar eu n-am nici o treabă cu toate acestea, nu eu ci ei sunt la putere…» Nu, eu sunt responsabil de guvernul lor şi trebuie să face tot ce este mai bine pentru ca ei să guverneze bine, şi trebuie să fac ce este mai bine participând la activitatea politică după puterile mele. Politica, după cum spune învăţătura socială a Bisericii, este una dintre formele cele mai înalte de caritate, pentru că înseamnă slujirea binelui comun. Eu nu pot să mă spăl pe mâini, ci toţi trebuie să participăm cu ceva.”
În meditaţia sa, Pontiful a subliniat că există obişnuinţa de a-i vorbi de rău pe cei de la conducere şi de a bârfi despre ceea ce nu merge. „Când urmăreşti o ştire la televizor, se dă în ei… Citeşti ziarul şi, din nou, se dă în ei… întotdeauna se vede numai răul, întotdeauna împotrivă!” Probabil, a continuat Papa, „cel de la guvernare este, da, un păcătos, cum era şi David, dar eu trebuie să colaborez cu opinia mea, prin cuvântul meu, chiar şi prin corecturile mele, pentru că toţi trebuie să participăm la binele comun.” Şi dacă „de atâtea ori am auzit că un catolic bun nu se amestecă în treburile politice”, a spus Pontiful, „acest lucru nu este adevărat, nu este o cale bună”.
„Un bun catolic se amestecă în politică, oferind ceea ce are mai bun, pentru ca cel de la guvernare să poată guverna. Dar care este cel mai bun lucru pe care noi îl putem oferi guvernanţilor? Rugăciunea! Este ceea ce spune Sf. Paul: «rugăciuni pentru toţi oamenii, pentru regi şi pentru toţi care sunt la conducere, ca să ducem o viaţă paşnică şi liniştită» (1 Tim 2,1-2). Dar unii, a reluat Papa, ar putea să spună: «cutare sau cutare este o persoană rea, trebuie să meargă în iad…» Mai degrabă roagă-te pentru ea, roagă-te pentru ea, ca să conducă bine, ca să îşi iubească poporul, ca să fie în slujirea poporului, ca să fie umilă. Un creştin care nu se roagă pentru cei de la conducere nu este un creştin bun! «Dar cum să mă rog pentru cutare? », ar putea să se întrebe cineva, «este o persoană care nu merită». Roagă-te ca să se convertească! Dar roagă-te, şi aceasta nu o spun eu, o spune Sf. Paul, o spune Cuvântul lui Dumnezeu.”
Aşadar, a încheiat Papa, „să dăm ce avem mai bun din noi – idei, sugestii, ce este mai bun – dar să nu uităm că rugăciunea este cel mai bun lucru. Să ne rugăm pentru guvernanţi, ca să ne conducă bine, ca să ducă înainte patria noastră, naţiunea noastră şi lumea întreagă, urmărind pacea şi binele comun!”
