40 de mii de tineri la întâlnirea cu Papa la Assisi
07.10.2013, Assisi (Catholica) - Ultima etapă publică a călătoriei Papei la Assisi – înainte de vizita privată la Sanctuarul Rivotorto – a fost întâlnirea cu tinerii din Umbria în Piaţa Bazilicii Santa Maria degli Angeli. Papa Francisc a fost mai întâi la Porziuncola pentru o rugăciune în tăcere. Aproximativ 40.000 de tineri au participat la întâlnirea cu Papa, primindu-l cu mare entuziasm, cu aplauze şi cântece. Papa a răspuns la întrebările puse de tineri: “Mă bucur că prima întrebare a fost de la o tânără pereche. O frumoasă mărturie! Doi tineri care au ales, au decis, cu bucurie şi curaj să formeze o familie. Da, pentru că este chiar adevărat, este nevoie de curaj pentru a forma o familie! Şi întrebarea voastră, tineri soţi, se leagă de cea despre vocaţie. Ce este căsătoria? Este o adevărată vocaţie, aşa cum sunt preoţia şi viaţa călugărească. Doi creştini care se căsătoresc au recunoscut în istoria lor de iubire chemarea Domnului, vocaţia de a forma din doi, bărbat şi femeie, un singur trup, o singură viaţă. Şi sacramentul Căsătoriei învăluie această iubire cu harul lui Dumnezeu, o înrădăcinează în Dumnezeu însuşi.”
„Să ne gândim la părinţii noştri, la bunicii sau străbunicii noştri: s-au căsătorit în condiţii mult mai sărace decât ale noastre, unii în timp de război sau de după război; unii au emigrat, ca părinţii mei. Unde găseau forţa? O găseau în certitudinea că Domnul era cu ei, că familia este binecuvântată de Dumnezeu cu Sacramentul Căsătoriei şi că binecuvântată este misiunea de a aduce copii pe lume şi de a-i educa. Având aceste certitudini au depăşit şi cele mai dure încercări. Erau certitudini simple, dar adevărate, formau coloane care susţineau iubirea lor… Dragi prieteni, este nevoie de această bază morală şi spirituală pentru a construi bine, în mod solid! Astăzi, această bază nu mai este garantată de familii şi de tradiţia socială. Dimpotrivă, societatea în care voi v-aţi născut privilegiază mai degrabă drepturile individuale decât familia, privilegiază relaţiile care durează până când apar dificultăţi şi pentru aceasta uneori se vorbeşte despre raport de cuplu, de familie şi de căsătorie în mod superficial şi echivoc.”
Cu toate dificultăţile pe care le ridică în faţa căsătoriei egoismul şi cultura provizoriului, Pontiful a subliniat faptul că “Duhul Sfânt trezeşte mereu răspunsuri noi la noile exigenţe! Şi astfel s-au înmulţit în Biserică drumurile pentru logodnici, cursurile de pregătire la căsătorie, grupurile de tinere perechi în parohii, mişcările familiale… Sunt o bogăţie imensă! Sunt puncte de referinţă pentru toţi: tineri în căutare, perechi în criză, părinţi în dificultate cu copiii şi viceversa. Ne ajută pe toţi!… Aş vrea să vă spun să nu vă fie frică să faceţi paşi definitivi… ca acela al căsătoriei: aprofundaţi iubirea voastră, respectând timpurile şi exprimările, rugaţi-vă, pregătiţi-vă bine, dar apoi aveţi încredere că Domnul nu vă lasă singuri! Lăsaţi-l să intre în casa voastră ca unul din familie, El vă va susţine mereu.”
Sfântul Părinte a vorbit apoi de vocaţiile complementare la cea a căsătoriei: chemarea la celibat şi la feciorie pentru împărăţia cerurilor. „Este vocaţia pe care Isus însuşi a trăit-o. Cum este recunoscută? Cum este urmează? Este a treia întrebare pe care mi-aţi adresat-o… Vă răspund cu două elemente esenţiale despre modul în care se recunoaşte această vocaţie la preoţie sau la viaţa consacrată. A vă ruga şi a merge în Biserică. Aceste două lucruri merg împreună, sunt împletite. La originea oricărei vocaţii la viaţa consacrată este mereu o experienţă puternică a lui Dumnezeu, o experienţă care nu se uită, se ţine minte toată viaţa! Este aceea pe care a avut-o Francisc. Şi aceasta noi nu o putem calcula sau programa. Dumnezeu ne surprinde mereu! Dumnezeu este cel care cheamă; însă este important a avea un raport zilnic cu El, a-l asculta în tăcere în faţa tabernacolului sau în interiorul fiinţei, a-i vorbi, a vă apropia de Sacramente. A avea acest raport familiar cu Domnul este ca şi cum am ţine deschisă fereastra vieţii noastre pentru ca El să ne facă să auzim glasul Său, ce anume doreşte de la noi.”
„Aş vrea să iau cuvântul ‘Evanghelie’ pentru a răspunde la celelalte două întrebări pe care mi le-aţi adresat, a doua şi a patra. Una se referă la angajarea socială, în această perioadă de criză care ameninţă speranţa; şi cealaltă se referă la evanghelizare, ducerea veştii lui Isus altora. M-aţi întrebat: Ce putem să facem? Care poate să fie contribuţia noastră?” „Evanghelia”, le-a spus Papa tinerilor, „nu se referă numai la religie, se referă la om, la omul întreg, se referă la lume, la societate, la civilizaţia umană. Evanghelia este mesajul de mântuire al lui Dumnezeu pentru omenire. Însă atunci când spunem ‘mesaj de mântuire’, nu este un mod de a spune, nu sunt simple cuvinte sau cuvinte goale aşa cum există atâtea astăzi! Omenirea are într-adevăr nevoie să fie mântuită!… Mântuire de ce anume? De rău. Răul lucrează, îşi face munca. Şi voi, tinerilor, vreţi să vă resemnaţi în faţa răului, a nedreptăţilor, a dificultăţilor?”
„Secretul nostru este că Dumnezeu este mai mare decât răul… Dumnezeu este iubire infinită, milostivire fără limite şi această iubire a învins răul la rădăcină în moartea şi învierea lui Cristos. Aceasta este Evanghelia, Vestea Bună: Iubirea lui Dumnezeu a învins! Cristos a murit pe cruce pentru păcatele noastre şi a înviat. Cu El noi putem să luptăm împotriva răului şi să-l învingem în fiecare zi”. „Evanghelia, acest mesaj de mântuire, are două destinaţii care sunt legate: prima, a trezi credinţa, şi aceasta este evanghelizarea; a doua, a transforma lumea după planul lui Dumnezeu, şi aceasta este însufleţirea creştină a societăţii. Dar nu sunt două lucruri separate, sunt o unică misiune: a duce Evanghelia cu mărturia vieţii noastre transformă lumea!… Ştiţi ce a spus Francisc odată fraţilor săi? ‘Predicaţi mereu Evanghelia şi dacă este necesar şi cu cuvintele!’ Cum aşa? Se poate predica Evanghelia fără cuvinte? Da! Cu mărturia! Mai întâi mărturia, după aceea cuvintele! Tineri din Umbria, faceţi aşa şi voi!… Cu Evanghelia în inimă şi în mâini, fiţi martori ai credinţei cu viaţa voastră: Duceţi-l pe Cristos în casele voastre, vestiţi-l printre prietenii voştri, primiţi-l şi slujiţi-l în cei săraci.”
