Martin Schulz: Papa are un impact enorm asupra problemelor mondiale

12.10.2013, Vatican (Catholica) - Papa Francisc l-a primit în audienţă, în dimineaţa zilei de vineri, 11 octombrie 2013, în Vatican, pe Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European. În cursul întâlnirii, Schulz l-a invitat pe Pontif în Parlamentul din Strasbourg. Într-un interviu pentru Radio Vatican, preşedintele Parlamentului European s-a oprit asupra primelor luni ale pontificatului Papei Francisc.

– Cred că nu sunt singurul, în Europa, care să fi fost impresionat profund de aceste prime şapte luni… Este un Papă cu o mare deschidere intelectuală, puternic convins de necesitatea unui dialog direct între el însuşi şi credincioşi, dar şi necredincioşi, persoane în general. În această dimineaţă, am auzit un comentariu tăios din partea unui ambasador pe lângă Sfântul Scaun, care mi-a spus: acesta este un Papă care vorbeşte cu un limbaj similar celui folosit pe Twitter – este capabil să transmită mesaje care pot fi primite şi de persoane obişnuite. Iată, aceasta este marea noutate. Şi da, sunt foarte impresionat de aceasta.

– După tragedia de la Lampedusa, Papa a vorbit despre „ruşine”. În ce mod poate împiedica UE repetarea de tragedii similare?

– Împărtăşesc opinia potrivit căreia este o ruşine, pentru cea mai bogată parte a lumii, să se întâmple ca persoane să moară la doar câţiva metri se frontierele noastre, de ţărmurile noastre. Aşadar, ceea ce trebuie să facă UE, şi în particular statele membre ale Uniunii, este să reformeze întregul nostru sistem de imigrare. Avem Convenţia Dublin 2, care acoperă exclusiv problema azilului politic, în timp ce în Europa lipseşte aspectul protecţiei temporare acordate acelor persoane care fug din regiuni în care clocotesc războaiele civile sau din zone în care au avut loc dezastre naturale, şi lipseşte chiar un sistem care să trateze imigraţia legală. Astăzi, ne găsim în faţa unei întârzieri de două decenii. Eu sunt membrul al Parlamentului European din 1994, şi în 1994 tratam aceleaşi subiecte cu cele despre care vorbim astăzi… Dacă aş lua comunicatele mele de presă din 1995 despre cazurile care s-au întâmplat aici, în Italia – în 1997 sau 1998 poate vă amintiţi cazul Badolato şi Soverato – dacă aş lua acele comunicate şi aş înlocui datele cu cele actuale, conţinutul nu s-ar schimba. Aşadar, trebuie să accelerăm timpii de căutare de soluţii pentru protecţia temporară şi avem nevoie şi de un sistem de imigrare legal, pentru a combate imigraţia clandestină.

– Ce contribuţie îşi pot aduce creştinii la Europa în acest moment de criză socială şi economică?

– Cred că ceea ce pot oferi creştinii este conţinut în mesajele Papei în aceste şapte luni: avem nevoie de mai multe locuri de muncă, avem nevoie de o mai mare dreptate socială… Europa, de exemplu, este zona cea mai bogată din lume dar cu o proastă distribuţie a bunăstării noastre în interiorul Uniunii Europene, şi prin intermediul acesteia, în lume. Avem nevoie de respect reciproc, de o mai mare solidaritate fondată pe o mai mare colaborare internaţională… Este necesar şi un comerţ mai echitabil cu alte părţi ale lumii, este importantă o mai mare deschidere şi o politică mai „logică” din partea statelor membre: de exemplu, trimiţând miniştrii de externe în locurile în care au loc revoluţii, cum ar fi Africa de Nord, pentru ca aceştia, întorcându-se apoi în respectivele capitale, să poată stabili – împreună cu miniştrii de finanţe – mijloacele necesare pentru dezvoltarea acelor populaţii. Creştinii trebuie să transmită mesajul că aceste contradicţii nu sunt credibile şi să insiste pe lângă guverne şi instituţiile internaţionale pentru ca acestea să îşi ţină promisiunile. Trebuie să se apropie promisiunile şi acţiunea, pentru ca să se umple golul între ceea ce promitem şi ceea ce facem apoi. Acesta este cel mai bun mod în care creştinii pot face presiuni asupra instituţiilor publice, măcar asupra acelora din care fac ei parte. De aceea, mă gândesc că ceea ce a spus Papa în această primă perioadă a pontificatului său este încurajator pentru creştini…

– De ce l-aţi invitat pe Papa Francisc să intervină la o şedinţă plenară a Parlamentului European?

– Astăzi are loc a 25-a aniversare a discursului Papei Ioan Paul al II-lea la Parlamentul European, în 11 octombrie 1988. Şi este şi a 61-a aniversare a deschiderii Conciliului Vatican II. Trăim într-o epocă de schimbări. Anul 1988 a fost cu adevărat anul unei schimbări epocale: era cu un an înainte de căderea „cortinei de fier”… Astăzi, trăim într-o lume globalizată, în care Uniunea Europeană trebuie să desfăşoare un rol de stimul pentru a obţine o mai mare dreptate, o mai mare cooperare; trebuie să fie un instrument pentru crearea unei lumi mai drepte şi mai echitabile. Locul în care se discută toate acestea este Parlamentul european. Iar Sfântul Scaun este o realitate, şi Papa o persoană cu un impact enorm asupra dezbaterii mondiale despre schimbările de care avem nevoie. De aceea, un om cu un asemenea impact şi cu o asemenea importanţă trebuie să ia cuvântul tocmai în acel context în care se discută rolul Europei în lume. Aceasta este motivaţia pentru care am încercat să îl conving să se adreseze Parlamentului European.