Etape ale cauzei de beatificare a Episcopului martir Anton Durcovici
31.10.2013, Iaşi (Catholica) - Ideea de a introduce cauza de beatificare a Episcopului Anton aparţine foştilor săi studenţi, deveniţi preoţi în Germania sau în alte locuri din lume. Încep să adune mărturii şi documente pe care le vor duce la Curia Arhiepiscopiei din Viena, deoarece în România anilor 80′ nu se putea gândi sau vorbi de aşa ceva. Primele documente au fost adunate de Mons. dr. Florian Müller şi prezentate la Arhiepiscopul Hans Hermann Gröer de Viena şi la Comisia pentru Cauzele Sfinţilor de la curia vieneză.
După căderea „cortinei de fier”, documentele au fost prezentate la Iaşi pentru începerea procesului de beatificare şi canonizare a Episcopului Durcovici. Orice proces de canonizare potrivit normelor canonice se desfăşoară în două faze: faza diecezană şi faza romană. Pentru faza diecezană a fost numit un postulator în persoana părintelui Alois Fechet, la 25 octombrie 1995. La 28 ianuarie 1997, Sfântul Scaun, la cererea Episcopului de Iaşi, PS Petru Gherghel, care este actorul aceste cauze, acordă nihil obstat pentru începerea procesului de beatificare a Episcopului Durcovici. La 25 martie 1997 are loc la Iaşi sesiune de deschidere a procesului diecezan. La 11 iunie 1999, la sediul Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi a avut loc închiderea procesului diecezan. La 11 septembrie 1999, dosarul încheiat la Iaşi a ajuns la Roma, la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor.
Tot la 11 septembrie 1999, părintele Anton Lucaci este numit postulatorul pentru faza romană, la cererea căruia se aprobă din partea Congregaţiei deschiderea dosarului la aceeaşi dată, 11 septembrie 1999. La 7 august 2009, Episcopul de Iaşi, PS Petru Gherghel, a procedat la numirea noului postulator pentru faza romană, în persoana pr. Isidor Iacovici, recunoscut de Congregaţie la 13 noiembrie 2009. 17 noiembrie 2009, postulatorul cere Congregaţiei numirea unui relator. La 8 februarie 2010 se inaugurează faza romană a procesului de beatificare, prin ruperea sigiliului de pe documentele procesului diecezan. Decretul de validitate pentru faza diecezană a fost emis de congregaţie la 29 octombrie 2010.
Părintele Zdzislaw Kijas, OFMConv., la 21 ianuarie 2011, este numit relator al cauzei de beatificare a Episcopului martir Anton Durcovici şi începe efectiv munca de cercetare în faza romană. Va urma o muncă susţinută între relator şi postulator împreună cu cei doi colaboratori externi, pr. Fabian Doboş şi dl. Emanuel Cosmovici, aprobaţi de Episcopul Petru Gherghel şi recunoscuţi de congregaţie. La 25 iunie 2012, PS Petru Gherghel împreună cu postulatorul prezintă Positio Cardinalului Angelo Amato, preşedintele Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor. În zilele următoare au fost depuse la congregaţie exemplarele din Positio destinate studiului comisiei teologilor. La 28 februarie 2013, la ora 16.00, la sediul Congregaţiei s-a celebrat Congresul teologilor consultanţi în care s-au discutat rezultatele analizei făcute asupra Positio şi toţi cei nouă teologi au dat votul afirmativ argumentării martiriului. Comentariile scrise de teologi, împreună cu procesul verbal al congresului au fost culese şi tipărite în vederea analizei de către Cardinali şi Episcopi.
La începutul lunii iulie 2013, câte un exemplar din Positio şi noua broşură numită Relatio et Vota au fost trimise Comisiei Cardinalilor şi Episcopilor. La 6 iulie 2013, congregaţia l-a numit”ponente” pe ES Anton Stankiewicz, având rolul de a prezenta şi apăra cauza de beatificare a Episcopului martir Anton Durcovici la sesiunea ordinară a Cardinalilor. La 15 octombrie 2013, la Vatican, a avut loc sesiunea cu părinţii Cardinali şi Episcopi, membri ai Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, şi, în unanimitate, părerea asupra martiriului şi virtuţilor Episcopului Anton Durcovici a fost pozitivă. La 31 octombrie 2013, Papa Francisc autorizează Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor să promulge decretul prin care se recunoaşte „martiriul slujitorului lui Dumnezeu Anton Durcovici”, Episcop de Iaşi. (pr. Isidor Iacovici pentru Ercis.ro)
Imagini
Canonizarea Episcopului romano-catolic ANTON DURCOVICI, arestat din Catedrala din Iasi, inchis la Sighet si omorat in aceasta inchisoare, vine sa ne bucure pe toti greco-catolicii si romano-catolici din Romania, acest act fiind de natura sa repare o mica parte din crimele operate de regimul comunist din Romania – in perioada anilor 1948-1989. In acelasi timp speram si in canonizarea Episcopilor greco-catolici, Dr. Iuliu Hossu, Dr. Ion Suciu, Dr. Alexandru Rusu, Dr. Traian Frentiu, Dr. Ion Balan, Dr. Vasile Aftenie, care scosi din catedralele lor din Cluj, Blaj, Baia Mare, Oradea, Lugoj si Bucuresti, au fost arestati in noaptea de 28 octombrie 1948, purtati mai intai, prin lagarele de detentie din manastirile ortodoxe – organizate de securitate si patriarhul rosu al ortodoxiei din Romania – pe urma inchisi la inchisoarea din Sighet unde au fost omorati Dr. Traian Frentiu, Dr. Ion Suciu, Dr. Anton Durcovici, si alte cateva sute de preoti greco-catolici si romano-catolici. In aceasta inchisoare s-a aflat inchis un singur preot ortodox pentru activitate legionara. Canonizarea Monseniorului Ghika si cea care umeaza a fi pentru Episcopul de Iasi ANTON DURCOVICI, este de natura sa ne aduca o mica multumire sufleteasca, in speranta ca va urma canonizarea si a celor 5 Episcopi greco-catolici ce au cunoscut calvarul de martiri pentru rezistenta in fata opresiunii de a ne desparti de lumea catolica si a ne aronda ortodoxiei moskovite.