Papa Ioan al XXIII-lea: Mater et magistra
06.11.2013, Iaşi (Catholica) - Editura Sapientia din Iaşi anunţă apariţia scrisorii enciclice Mater et magistra, scrisă de Papa Ioan al XXIII-lea şi tradusă în limba română de Petru Ciobanu. Cartea apare în colecţia Magisterium, formatul 14×20, are 92 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (LibrariaSapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 8 lei.
Cu ocazia celei de a 50-a aniversare a enciclicei Mater et magistra a Fericitului Papă Ioan al XXIII-lea, Papa Benedict al XVI-lea sublinia actualitatea acestui document în lumea noastră globalizată: „În Mater et magistra, Papa Roncalli, având o viziune despre Biserică pusă în slujba familiei umane, mai ales prin specifica sa misiune evanghelizatoare, s-a gândit la doctrina socială – anticipându-l pe Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea – ca la un element esenţial al acestei misiuni, pentru că este «parte integrantă a concepţiei creştine despre viaţă» (…) Problema socială de astăzi este fără îndoială o problemă de dreptate socială mondială, aşa cum de altfel amintea deja Mater et magistra în urmă cu cincizeci de ani, deşi cu referinţă la un alt context. Pe lângă aceasta, este o altă problemă de distribuire egală a resurselor materiale şi nemateriale, de globalizare a democraţiei substanţiale, sociale şi participative. Pentru aceasta, într-un context în care se trăieşte o progresivă unificare a omenirii, este indispensabil ca noua evanghelizare a socialului să evidenţieze implicaţiile unei dreptăţi care trebuie realizată la nivel universal. Cu referinţă la fundamentul acestei dreptăţi, trebuie subliniat că nu este posibilă realizarea ei sprijinindu-ne pe un simplu consens social, fără a recunoaşte că acesta, pentru a fi durabil, trebuie să fie înrădăcinat în binele uman universal. În ceea ce priveşte planul de realizare, dreptatea socială trebuie edificată în societatea civilă, în economia de piaţă, dar de o autoritate politică onestă şi transparentă, proporţionată cu ea, chiar şi la nivel internaţional.”
Enciclica Mater et magistra, publicată de Papa Ioan al XXIII-lea pe 15 mai 1961 şi tradusă acum în limba română de Petru Ciobanu, se deschide cu o scurtă trecere în revistă a ceea ce ne-a transmis enciclica Rerum novarum: „Papa Leon al XIII-lea a vorbit într-o perioadă caracterizată de transformări radicale, de contraste accentuate şi revolte violente. Umbrele acelui timp ne fac să apreciem mai mult lumina pe care o emană învăţătura sa…; i-a revenit Papei Leon al XIII-lea să îşi publice mesajul social, fundamentat pe natura umană şi pătruns de principiile şi spiritul evangheliei, mesaj care, de la apariţia sa, a suscitat, chiar şi în mijlocul opoziţiei uşor de înţeles, admiraţia şi entuziasmul universal.” În cea de-a doua partea a acestei enciclice sunt făcute câteva precizări şi dezvoltări ale învăţăturii enciclicei Rerum novarum, adăugându-se: „Puterile publice, responsabile de binele comun, trebuie să se simtă angajate în exercitarea unei acţiuni multiple în domeniul economic, o acţiune mai vastă, mai profundă, mai organică; de asemenea, trebuie să se adapteze, în acest scop, structurilor, competenţelor, mijloacelor, metodelor. Se cuvine ca acest principiu să fie reamintit în permanenţă: prezenţa statului în domeniul economic nu are drept scop să reducă din ce în ce mai mult libertatea de iniţiativă personală, dimpotrivă, are drept obiectiv să-i asigure acestui domeniu de acţiune, o amploare tot mai mare, graţie unei protecţii efective, pentru toţi”. Alături de acestea, mai sunt tratate şi teme, precum socializarea privită ca „o multiplicare progresivă a relaţiilor în cadrul vieţii comunitare”, remunerarea muncii, proprietatea privată etc.
În cea de-a treia parte sunt dezvoltate noile aspecte ale problemei actuale cu referire la raporturile dintre diversele sectoare economice, dintre regiunile dezvoltate şi cele mai puţin dezvoltate din cadrul unei economii naţionale, de asemenea şi la exigenţele dreptăţii în raport cu sectoarele de producţie, solidaritatea şi colaborarea, reechilibrarea şi promovarea regiunilor subdezvoltate, creşterea demografică şi dezvoltarea economică, colaborarea pe plan mondial. În partea finală se subliniază importanţa stabilirii legăturilor vieţii în comun, bazate pe adevăr, dreptate şi iubire: „După atâtea progrese ştiinţifice şi chiar ca urmare a lor, rămâne încă actuală problema unor relaţii sociale mai echilibrate din punct de vedere uman, atât în interiorul fiecărei comunităţi, cât şi pe plan internaţional”. Recomandăm lectura şi studiul acestei enciclice tuturor celor care sunt animaţi de iubirea lui Cristos şi simt comuniunea cu ceilalţi, acceptându-le nevoile, suferinţele şi bucuriile, dar şi celor care doresc să ajungă la acest grad de comuniune. (Ştefan Tamaş)
Imagini
