Divorţul şi avortul lasă în urmă răni
09.04.2008, Vatican (Catholica) - Biserica trebuie să ofere mângâierea Evangheliei milostivirii persoanelor care au experimentat consecinţele divorţului şi ale avortului, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea. Sfântul Părinte s-a întâlnit sâmbătă, 5 aprilie 2008, cu experţi şi învăţaţi care au participat la un congres internaţional desfăşurat în Roma pentru a discuta soluţii pastorale pentru copiii care au fost afectaţi de divorţul părinţilor lor, şi pentru părinţii care suferă efectele avortării copiilor lor. Congresul de două zile, intitulat „Balsam pe răni: Un răspuns la urmările avortului şi divorţului”, organizat de Institutul Pontifical Ioan Paul al II-lea pentru Studii asupra Căsătoriei şi Familiei şi de către Cavalerii lui Columb, s-a încheiat vineri.
În discursul său adresat participanţilor, Papa Benedict al XVI-lea a reflectat asupra crizei prin care trece instituţia familiei, şi asupra apărării demnităţii persoanei şi a vieţii umane. Prezentând contextul cultural marcat de individualism, hedonism şi adesea sprijin social minimal, Papa a arătat că deşi este vorba despre „păcate grave”, Biserica nu trebuie să uite să ofere întotdeauna mângâierea Evangheliei milostivirii. De fapt, a recunoscut el, este „libertatea umană” aceea care, „în faţa dificultăţilor vieţii, este condusă în fragilitatea ei la decizii dureroase”. Sfântul Părinte a adăugat că aceste decizii intră adesea în conflict cu respectul datorat vieţii umane sau legământului conjugal indisolubil.
„Biserica are datoria fundamentală de a se apropia de aceste persoane cu iubire şi delicateţe, cu grijă şi atenţie maternă, pentru a vorbi despre apropierea milostivă a lui Dumnezeu în Isus Cristos. El este de fapt, după cum ne învaţă Sfinţii Părinţi, Samariteanul milostiv, care a devenit aproapele nostru, care ne unge rănile şi ne duce la han, Biserica, unde are grijă de noi, încredinţându-ne miniştrilor ei şi plătind personal dinainte pentru vindecarea noastră”. Papa a explicat apoi că divorţul şi avortul sunt decizii „luate uneori în circumstanţe dificile, ele provoacă adesea traume şi sunt cauze de profunde suferinţe pentru aceia care le iau”.
„Aceste răni afectează şi victime nevinovate: copilul care tocmai a fost conceput şi nu s-a născut încă, copiii implicaţi în ruperea legăturilor de familie. Biserica, urmând exemplul Învăţătorului ei divin, lucrează întotdeauna cu persoane concrete, mai ales cu cei care sunt mai slabi şi mai nevinovaţi, care sunt victime ale nedreptăţii şi păcatului, şi de asemenea cu cei care, făcând astfel de lucruri, sunt marcaţi de păcat şi poartă răni interioare, şi caută pacea şi posibilitatea recuperării”. Biserica ştie de asemenea, a spus Pontiful, că „cu ajutorul harului, libertatea umană este capabilă de a se dărui definitiv şi fidel pe sine, care face căsătoria dintre un bărbat şi o femeie posibilă ca un legământ indisolubil, şi chiar şi în cele mai dificile circumstanţe libertatea umană este capabilă de acte extraordinare de jertfă şi solidaritate pentru a primi viaţa unei noi fiinţe umane”.
Sfântul Părinte a adresat un îndemn femeilor care poartă rana avortului în sufletele lor, inspirându-se din Enciclica „Evangelium Vitae”: „Nu vă lăsaţi consumate de descurajare şi nu abandonaţi speranţa. Să ştiţi mai degrabă să înţelegeţi ceea ce s-a întâmplat şi să interpretaţi în adevăr. Dacă nu aţi făcut încă acest lucru, deschideţi-vă cu umilinţă şi încredere faţă de pocăinţă: Tatăl milostiv vă aşteaptă să vă ofere iertarea şi pacea Lui în Sacramentul Reconcilierii. Puteţi oferi de asemenea copilul vostru aceluiaşi Tată şi milostivirii Lui”.
