Arhiepiscopul Lorenzo Baldisseri despre „Evangelii Gaudium”
27.11.2013, Vatican (Catholica) - La conferinţa de presă de ieri, de prezentare a exortaţiei apostolice „Evangelii Gaudium” (Bucuria Evangheliei), au vorbit Arhiepiscopul Rino Fisichella, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări, Arhiepiscopul Lorenzo Baldisseri, secretar general al Sinodului Episcopilor, şi de Arhiepiscopul Claudio Maria Celli, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Comunicaţiile Sociale. Mons. Baldisseri a explicat că nou document „se naşte din a XIII-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor despre ‘Noua evanghelizare pentru transmiterea credinţei creştine’ (2012), ca vestire de bucurie adresată creştinilor discipoli şi misionari şi întregii omeniri.”
Prelatul a subliniat, printre altele, că Pontiful „propune o ‘pastoraţie în convertire’, pornind de la parohie, de la comunităţile de bază, mişcări şi alte forme asociative, de la Bisericile particulare, până ‘la gândirea unei convertiri a papalităţii’. Se percepe că el doreşte să includă în această ‘pastoraţie în convertire’ o atenţie specială faţă de exprimarea colegială a exercitării primatului; de aceea afirmă: ‘şi papalitatea şi structurile centrale ale Bisericii universale au nevoie să asculte apelul la o convertire pastorală’.” Şi a continuat: „în analogie cu Bisericile patriarhale antice, Sfântul Părinte doreşte ca şi conferinţele episcopale să poată ‘dezvolta o contribuţie multiplă şi rodnică pentru ca afectul colegial să aibă aplicaţii concrete’. Această exprimare de sinodalitate ar ajuta la atribuţii concrete cu privire la autoritatea doctrinală şi de conducere.”
„Un alt element semnificativ”, a mai spus Arhiepiscopul Baldisseri, „este reprezentat de receptarea în exortaţia apostolică – un document cu caracter universal – a experienţelor pastorale care provin din diferitele Biserici locale din lume. Aceasta înseamnă a arăta exercitarea colegialităţii aflată în desfăşurare. În acest sens, importanţa dată de Sfântul Părinte ieşirii misionare a Bisericii spre periferiile existenţiale, prin convertirea pastorală, provine din experienţa sa personală de Arhiepiscop de Buenos Aires şi deoarece a fost direct implicat în redactarea documentului de la Aparecida. Acestei experienţe pastorale i se datorează şi spaţiul larg dedicat evlaviei populare, care în America Latină şi Caraibe ‘Episcopii o numesc şi «spiritualitate populară» sau «mistică populară». Este vorba de o «adevărată spiritualitate întrupată în cultura celor simpli»’.”
S-a amintit apoi de dimensiunea socială a evanghelizării, „căreia îi dedică o parte consistentă a documentului. Experienţa latino-americană şi caraibiană a unei Biserici profund cufundată în viaţa poporului a condus la o îngrijire atentă a săracilor, a celor excluşi, a celor asupriţi, şi a trezit şi o mare reflecţie teologică, ale cărei repercusiuni au trecut graniţele, asumând feţe contextuale proprii, în diferitele zone ale lumii, părtaşe de aceeaşi condiţie socială. În expunerea temei, Papa vorbeşte despre incluziunea socială a săracilor, pe care o prezintă ca pe un strigăt pentru dreptate şi demnitate, pe care Biserica trebuie să îl asculte. Sunt în joc şi cauzele structurale ale sărăciei. ‘O schimbare în structuri care să nu genereze noi convingeri şi atitudini va face în aşa fel încât aceleaşi structuri mai devreme sau mai târziu să devină corupte, apăsătoare şi ineficace’.”
