Papa Francisc: Trei ingrediente ale pregătirii pentru Crăciun
02.12.2013, Vatican (Catholica) - Rugăciunea, faptele de caritate şi preamărirea lui Dumnezeu sunt cele trei ingrediente ale pregătirii pentru Crăciun, propuse de Papa Francisc, la Sfânta Liturghie celebrată în dimineaţa din prima luni a Adventului, în capela Casei Sfânta Marta din Vatican. Pontiful a specificat de asemenea că pentru a răspunde la acest îndemn este nevoie de o inimă deschisă şi de disponibilitate, pentru a lăsa ca Domnul să ne întâlnească şi să ne reînnoiască complet, citim în sinteza publicată de Radio Vatican.
În predica inspirată din evanghelia zilei, după Sfântul Matei, capitolul 8, Papa s-a oprit asupra imaginii sutaşului care se apropie de Isus zicându-i: „Doamne, servitorul meu zace în casă paralizat, chinuindu-se cumplit” şi cu umilinţă, îşi exprimă totala încredere în Isus, spunându-i: „nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune numai un cuvânt şi se va vindeca slujitorul meu”. Sfântul Părinte a îndemnat ca, în acest timp de pregătire pentru Crăciun, să îi ieşim şi noi în cale Domnului, asemenea sutaşului din Evanghelie, căci „Crăciunul nu este doar o zi pe care o sărbătorim anual prin tradiţie, după cum nu este nici o simplă amintire. Crăciunul înseamnă mai mult: este asemenea urmării unui drum pe care se iese în calea lui Isus. Crăciunul este o întâlnire, iar noi mergem pe această cale pentru a-l întâlni pe Isus cu inima şi cu viaţa, pentru a-l întâlni pe Domnul cel viu, prin credinţă. Şi nu este uşoară trăirea cu credinţă. În cuvântul pe care l-am ascultat, Domnul este uimit de sutaş, de credinţa pe care o avea acesta. Sutaşul a făcut un drum pentru a-l întâlni pe Domnul, dar l-a făcut cu credinţă. De aceea, el nu doar l-a întâlnit pe Domnul, ci a făcut acest lucru cu credinţă, simţind bucuria de a se fi întâlnit cu Domnul. Şi acesta este tipul de întâlnire pe care noi îl dorim: întâlnire de credinţă!”
Dar, a specificat Succesorul lui Petru, „mai mult decât a fi noi cei care îl întâlnim pe Domnul, să îi îngăduim Domnului să ne întâlnească pe noi. Când suntem doar noi cei care îl întâlnim pe Domnul, suntem noi – între ghilimele spus – ‘patronii acestei întâlniri’; dar când ne lăsăm întâlniţi de El, este Domnul cel care întră în viaţa noastră, refăcându-ne şi reînnoindu-ne complet inima, sufletul, viaţa, speranţa, drumul existenţei. Să mergem pe cale cu credinţă, cu o credinţă asemenea celei a sutaşului, pentru a-l întâlni pe Domnului, şi mai ales pentru a ne lăsa întâlniţi de El.” Însă, pentru a ne lăsa întâlniţi de Domnul avem nevoie de o inimă deschisă, „pentru ca El să mă întâlnească şi să îmi spună ceea ce vrea să îmi spună, nu ceea ce aş vrea eu aud spunându-mi-se. El este Domnul şi îmi va spune ceea ce are să îmi comunice, căci Domnul nu ne priveşte pe toţi împreună, ca pe o masă de oameni. Nu, Domnul ne priveşte pe fiecare în faţă, în ochi, căci iubirea Sa nu este una teoretică, ci este o iubire concretă, ca de la persoană la persoană. Domnul – care este Persoană – se uită la mine ca la o persoană. A ne lăsa întâlniţi de Domnul înseamnă tocmai acest lucru: să ne lăsăm iubiţi de Domnul.”
Papa Francisc a amintit că, pe acest drum spre Crăciun, suntem ajutaţi de unele comportamente: „de perseveranţa în rugăciune, de activismul în privinţa carităţii fraterne, de puţin mai multă apropiere faţă de cei care au nevoie şi de bucuria de a-l lăuda pe Domnul”. Pe scurt, pentru ca Domnul să ne întâlnească este nevoie de o inimă deschisă şi de trăire în rugăciune, caritate şi slavă.
