Papa Francisc: Nu se poate concepe o Biserică fără bucurie
03.12.2013, Vatican (Catholica) - Biserica trebuie să fie mereu bucuroasă, ca Isus, a afirmat Papa Francisc în cadrul Liturghiei de marţi, 3 decembrie 2013, din Casa Santa Marta. Pontiful a subliniat faptul că Biserica este chemată să transmită fiilor ei bucuria Domnului, o bucurie care să dea adevărata pace. Papa Francisc şi-a dezvoltat aşadar predica oprindu-se asupra acestui binom: pace şi bucurie. În prima lectură, luată din Cartea lui Isaia, a observat Pontiful, vedem dorinţa de pace pe care o avem toţi. O pace care, spune Isaia, ni-l va aduce pe Mesia. În Evanghelie, în schimb, „putem întrezări puţin sufletul lui Isus, inima lui Isus: o inimă plină de bucurie”.
„Noi ne gândim mereu la Isus atunci când predica, vindeca, umbla pe străzi, atunci când era la Cina cea de Taină… Dar nu ne-am obişnuit atât de mult să ne gândim la Isus surâzător, bucuros. Isus era plin de bucurie: plin de bucurie. În acea intimitate cu Tatăl Său: ‘A tresăltat de bucurie în Duhul Sfânt şi l-a preamărit pe Tatăl’. Este tocmai misterul lăuntric al lui Isus, acel raport cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Este bucuria Lui interioară, bucuria interioară pe care ne-o dă nouă”. „Şi această bucurie este adevărata pace: nu este o pace statică, tăcută, liniştită”. Nu, „pacea creştină este o pace plină de bucurie, deoarece Domnul nostru este bucuros”. Şi, de asemenea, este plin de bucurie „atunci când vorbeşte despre Tatăl: îl iubeşte atât de mult pe Tatăl încât nu poate să vorbească despre Tatăl fără bucurie”. Dumnezeul nostru, a reafirmat Pontiful, „este bucuros”. Şi Isus „a dorit ca Mireasa Lui, Biserica, să fie şi ea bucuroasă”.
„Nu se poate gândi o Biserică fără bucurie şi bucuria Bisericii este tocmai aceasta: a vesti numele lui Isus. A spune: ‘El este Domnul. Mirele meu este Domnul. Este Dumnezeu. El ne mânuieşte, merge împreună cu noi’. Aceasta este bucuria Bisericii, care în această bucurie de Mireasă devine Mamă. Papa Paul al VI-lea spunea: bucuria Bisericii este tocmai a evangheliza, a merge înainte şi a vorbi despre Mirele ei. Şi a transmite această bucurie fiilor pe care îi naşte, pe care îi creşte”. Şi astfel, să contemplăm faptul că pacea de care ne vorbeşte Isaia „este o pace activă, o pace plină de bucurie, de laude”, o pace, putem spune, „zgomotoasă în laude, o pace rodnică în maternitatea faţă de noii fii”.
O pace, a mai spus Sfântul Părinte, „care vine tocmai în bucuria laudei Preasfintei Treimi şi a evanghelizării, de a merge la oameni pentru a spune cine este Isus”. Pontiful a pus accentul asupra la ceea ce spune Isus, „o declaraţie dogmatică”, atunci când afirmă: „ai ascuns acestea celor înţelepţi şi învăţaţi şi le-ai descoperit celor mici. Da, Tată, pentru că aceasta a fost dorinţa Ta.” „Chiar şi în lucrurile atât de serioase, ca acesta, Isus este bucuros, Biserica este bucuroasă. Trebuie să fie bucuroasă. Chiar şi în văduvia ei – pentru că Biserica este oarecum şi ca o văduvă, aşteaptând întoarcerea Mirelui ei – chiar şi în văduvia ei, Biserica este bucuroasă în speranţă. Domnul să ne dea tuturor această bucurie, această bucurie a lui Isus, lăudându-l pe Tatăl în Duhul Sfânt. Această bucurie a Maicii noastre Biserica în evanghelizare, în vestirea Mirelui ei.”
