Papa Francisc: Creştinii convinşi pe jumătate sunt creştini învinşi
10.01.2014, Vatican (Catholica) - Biserica este plină de „creştini învinşi”, creştini „convinşi pe jumătate”; în schimb „credinţa poate orice” şi „învinge lumea”, dar este nevoie de curajul de a-ţi pune încrederea în Dumnezeu. Aceasta a fost, pe scurt, învăţătura Papei Francisc prezentată la predica de la Sfânta Liturghie celebrată vineri dimineaţă în Capela Casei Santa Marta din Vatican. Redăm în continuare sinteza publicată de Radio Vatican.
„Oricine este născut din Dumnezeu învinge lumea; şi credinţa noastră este aceea care ne-a făcut să învingem lumea”, afirmă Apostolul Ioan în lectura biblică proclamată la Sfânta Liturghie de vineri (1 Ioan 4,19-5,4). A rămâne în iubirea lui Dumnezeu, a remarcat Pontiful, este lucrarea Duhului Sfânt şi a credinţei noastre, iar efectul este foarte concret. „Aceasta este biruinţa care a învins lumea: credinţa noastră. Credinţa noastră poate orice, este biruinţă. Ar fi frumos să repetăm şi noi acest lucru, pentru că de atâtea ori suntem creştini învinşi. Da, Biserica este plină de creştini învinşi, care nu cred că credinţa este biruinţă, care nu trăiesc această credinţă, pentru că dacă nu se trăieşte această credinţă se află înfrângerea şi izbânda este de partea lumii, învinge principele acestei lumi.”
În Evanghelie, a amintit Pontiful la predică, Isus a lăudat credinţa multor femei suferinde şi a orbului din naştere, spunând că cine are credinţă cât un grăunte de muştar poate să mute şi munţii din loc. Credinţa înseamnă a-l mărturisi pe Dumnezeu şi a-ţi pune încrederea în El. A-l mărturisi pe Dumnezeu, cel care s-a revelat nouă în istorie – este ceea ce spunem când recităm Crezul, dar, a subliniat Papa, „una e să reciţi Crezul din toată inima şi alta e să îl spui ca papagalii”. „Să mărturisim credinţa, toată credinţa; nu doar o parte, ci în întregime, toată! Şi să păstrăm credinţa întreagă, aşa cum a ajuns la noi, pe calea tradiţiei”. „Noi”, a reluat Papa, „ştim cum să îi cerem ceva lui Dumnezeu, ştim cum să îi mulţumim, dar a-l adora, a-l lăuda pe Dumnezeu, înseamnă ceva mai mult. Numai cine are această credinţă puternică este capabil de adoraţie.” Şi a subliniat: „Îndrăznesc să spun că termometrul care arată viaţa Bisericii prezintă un nivel cam scăzut în această privinţă”. Există puţină capacitate de adoraţie şi aceasta pentru că „în mărturisirea credinţei noi nu suntem convinşi sau suntem convinşi pe jumătate”.
Cealaltă atitudine a credinţei se arată prin gestul de încredere în Dumnezeu. Cine are credinţă, îşi pune încrederea în Dumnezeu. „Sf. Paul, într-un moment întunecos în viaţă, spunea: ‘Ştiu bine în cine mi-am pus încrederea’. În Dumnezeu, în Domnul Isus. Încrederea ne conduce la speranţă. După cum mărturisirea credinţei ne conduce la adorarea şi la preamărirea lui Dumnezeu, la fel, a-ţi pune încrederea în Dumnezeu ne conduce la o atitudine de speranţă. Sunt mulţi creştini cu o speranţă prea apoasă, nu e tare, e o speranţă slabă. De ce? Pentru că nu au tăria şi curajul de a se încrede în Domnul. Dar dacă noi creştinii credem şi ne mărturisim credinţa, o păstrăm şi o păzim, şi ne punem încrederea în Dumnezeu, atunci vom fi creştini învingători. Aceasta este biruinţa care a învins lumea: credinţa noastră!”
