Papa Francisc către diplomaţi: fraternitatea şi dialogul ajută pacea
16.01.2014, Vatican (Catholica) - În discursul său anual către corpurile diplomatice, Sfântul Părinte le-a vorbit ambasadorilor despre importanţa încurajării păcii prin recursul la dialog, la diplomaţie şi la respectarea demnităţii umane. „Pretutindeni calea pentru a rezolva problemele deschise trebuie să fie cea a diplomaţiei şi dialogului”, a spus Papa Francisc luni, 13 ianuarie, la întâlnirea cu cei 180 de ambasadori acreditaţi pe lângă Sfântul Scaun. La început a amintit tema mesajului său pentru Ziua Mondială a Păcii: „fraternitatea, ca temelie şi cale spre pace”.
Citând din acest mesaj, le-a amintit ambasadorilor că „fraternitatea începe să se înveţe de obicei în sânul familiei”, care „prin vocaţie, ar trebui să contagieze lumea cu iubirea ei”, subliniind că în Sfânta Familie întâlnită la Crăciun „există spaţiu pentru toţi, săraci şi bogaţi, de aproape şi de departe”. Dar, deşi „limbajul familiei este limbajul păcii”, a admis că „din păcate […] adesea nu se întâmplă aşa”. „Creşte numărul de familii dezbinate şi sfâşiate, nu numai datorită conştiinţei fragile a simţului de apartenenţă care caracterizează lumea actuală, ci şi datorită condiţiilor dificile în care multe dintre ele sunt constrânse să trăiască”, a susţinut Pontiful, spunând că „devin necesare politici corespunzătoare care să susţină, să favorizeze şi să consolideze familia!”
Atrăgând atenţia că bătrânii adesea sunt văzuţi „ca poveri”, în timp ce tinerilor „le lipsesc perspective clare pentru vieţile lor”, Papa Francisc a subliniat că ambele categorii sunt „speranţă pentru umanitate”. „Primii aduc înţelepciunea experienţei; ceilalţi ne deschid spre viitor, împiedicând să ne închidem în noi înşine. Este înţelept a nu-i marginaliza pe bătrâni din viaţa socială pentru a menţine vie amintirea unui popor. La fel, este bine să se investească în tineri, cu iniţiative adecvate care să îi ajute să găsească de muncă şi să întemeieze un sălaş familial. Nu trebuie stins entuziasmul lor!”
În ciuda „imaginilor de distrugere şi de moarte” de anul trecut, provocate de „închiderea în noi înşine, care treptat ia înfăţişarea invidiei, egoismului, rivalităţii, setei de putere şi de bani”, Pontiful a spus că priveşte cu mare încredere anul tocmai început. Referindu-se la conflictul din Siria şi din Orientul Mijlociu, Papa le-a mulţumit ambasadorilor pentru participarea la ziua de post şi rugăciune din septembrie, exprimându-şi speranţa că apropiata Conferinţă Geneva 2, din 22 ianuarie, va marca „începutul doritului proces de pace”. Pentru depăşirea acestor conflicte, a spus Pontiful, este nevoie de „curajul de a merge dincolo de suprafaţa conflictului”.
Referindu-se la ce se întâmplă în Africa şi în Asia, Papa Francisc a insistat că „creştinii sunt chemaţi să dea mărturie despre iubirea şi milostivirea lui Dumnezeu”. „Nu trebuie să încetăm să facem binele, chiar şi când este dificil şi provocator, chiar şi când presupune îndurarea de acte de intoleranţă, dacă nu de adevărată persecuţie”, a spus el, legat de ce se întâmplă în Nigeria şi în Republica Centrafricană. Atrăgând atenţia asupra „istoriei lungi de convieţuire paşnică” între „diferitele grupuri civile, etnice şi religioase” din Republica Coreea, Papa a afirmat că „acest respect reciproc trebuie să fie încurajat”.
Pe lângă numeroasele conflicte şi acte de violenţă care ameninţă pacea, Sfântul Părinte a subliniat un alt pericol: „negarea demnităţii umane”, începând cu lipsa „accesului adecvat la hrană”. „Nu pot să ne lase indiferenţi feţele celor care suferă de foame, mai ales ale copiilor, dacă ne gândim la câtă hrană este risipită în fiecare zi în multe ţări ale lumii, cufundate în ceea ce de mai multe ori am definit-o ‘cultura rebutului’. Din păcate, obiect de rebut nu sunt numai hrana sau bunurile superflue, ci adesea înseşi fiinţele umane, care sunt ‘rebutate’ ca şi cum ar fi ‘lucruri nenecesare’. De exemplu, provoacă oroare numai gândul că există copii care nu vor putea vedea niciodată lumina, victime ale avortului, sau cei care sunt utilizaţi ca soldaţi, violentaţi sau ucişi în conflictele armate, sau făcuţi obiecte de piaţă în acea teribilă formă de sclavie modernă care este traficul de fiinţe umane, care este un delict împotriva umanităţii.”
Îndreptându-şi apoi atenţia asupra numeroşilor refugiaţi care îşi lasă în spate casele datorită „foametei, violenţei şi opresiunii”, Pontiful a spus că mulţi dintre ei „trăiesc ca exilaţi sau refugiaţi în lagăre unde nu mai sunt considerate persoane, ci cifre anonime. Alţii, cu speranţa unei vieţi mai bune, întreprind călătorii de căutare a norocului, care adesea se termină în mod tragic. Mă gândesc în mod deosebit la numeroşii migranţi care din America Latină se îndreaptă spre Statele Unite, dar mai ales la cei care din Africa sau din Orientul Mijlociu caută refugiu în Europa.”
La sfârşit s-a referit la „o altă rană la adresa păcii, care provine din exploatarea avidă a resurselor mediului”. „Chiar dacă natura este la dispoziţia noastră, prea des nu o respectăm şi nu o considerăm ca un dar gratuit de care să avem grijă şi să o punem în slujba fraţilor, inclusiv a generaţiilor viitoare. Şi în acest caz trebuie chemată în cauză responsabilitatea fiecăruia aşa încât, cu spirit fratern, să se urmărească politici care respectă acest pământ al nostru, care este casa fiecăruia dintre noi. Amintesc o vorbă populară care spune: ‘Dumnezeu iartă mereu, noi iertăm uneori, natura – creaţia – nu iartă niciodată atunci când este maltratată!'”
Încheindu-şi discursul, Sfântul Părinte l-a citat pe predecesorul său, Papa Paul al VI-lea, subliniind că „pacea nu se reduce la o lipsă a războiului, rod al echilibrului mereu precar al forţelor. Ea se construieşte zi de zi, în urmărirea unei ordini voite de Dumnezeu, care comportă o dreptate mai perfectă între oameni.” I-a asigurat pe ambasadori de disponibilitatea Sfântului Scaun, a secretariatului de stat în special, pentru a coopera cu ţările lor pentru „dezvoltarea legăturilor de fraternitate”. I-a binecuvântat apoi, pe ei, pe familiile lor, dar şi popoarele pe care le reprezintă.
