Papa Francisc: Să lucrăm cu Domnul în „Galileele” timpurilor noastre
26.01.2014, Vatican (Catholica) - Conform tradiţiei, la miezul zilei Pontiful s-a rugat „Îngerul Domnului” cu credincioşii şi pelerinii strânşi în Piaţa San Pietro. Sfântul Părinte a vorbit înainte de lectura zilei (în ritul latin este a 3-a duminică de peste an), explicând că Galileea a fost caracterizată de multitudinea de culturi, astăzi mulţi trăind în situaţii similare. Iată alocuţiunea Pontifului după traducerea apărută pe situl Diecezei de Iaşi.
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Evanghelia din această duminică relatează începuturile vieţii publice a lui Isus în cetăţile şi în satele din Galileea. Misiunea Sa nu porneşte de la Ierusalim, adică din centrul religios, centru şi social şi politic, ci porneşte dintr-o zonă periferică, o zonă dispreţuită de iudeii mai tradiţionalişti, din cauza prezenţei în acea regiune a diferite populaţii străine; pentru aceasta profetul Isaia o indică drept „Galileea neamurilor” (Is 8,23).
Este un ţinut de graniţă, o zonă de tranzit unde se întâlnesc persoane diferite ca rasă, cultură şi religie. Galileea devine astfel locul simbolic pentru deschiderea Evangheliei faţă de toate popoarele. Din acest punct de vedere, Galileea se aseamănă cu lumea de astăzi: co-prezenţa diferitelor culturi, necesitate confruntării şi necesitatea întâlnirii. Şi noi suntem cufundaţi în fiecare zi într-o „Galilee a neamurilor” şi în acest tip de context putem să ne înspăimântăm şi să cedăm în faţa ispitei de a construi ţarcuri pentru a fi mai siguri, mai ocrotiţi. Însă Isus ne învaţă că Vestea Bună, pe care El o aduce, nu este rezervată unei părţi a omenirii, trebuie comunicată tuturor. Este o veste bună destinată celor care o aşteaptă, dar şi cel care poate că nu mai aşteaptă nimic şi nu au nici măcar forţa de a căuta şi de a cere.
Pornind din Galileea, Isus ne învaţă că nimeni nu este exclus de la mântuirea lui Dumnezeu; dimpotrivă, Dumnezeu preferă să pornească din periferie, de la cei din urmă, pentru a ajunge la toţi. Ne învaţă o metodă, metoda Sa, care însă exprimă conţinutul, adică milostivirea Tatălui. „Fiecare creştin şi fiecare comunitate va discerne care este drumul pe care Domnul îl cere, însă toţi suntem invitaţi să acceptăm această chemare. A ieşi din propria comoditate şi a avea curajul de a ajunge la toate periferiile care au nevoie de lumina Evangheliei” (exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 20).
Isus începe misiunea Sa nu numai dintr-un loc descentrat, ci şi de la oameni care s-ar spune, aşa se poate spune, „de profil scăzut”. Pentru a-i alege pe primii Săi discipoli şi viitori apostoli nu se adresează şcolilor cărturarilor şi învăţătorilor Legii, ci persoanelor umile şi persoanelor simple, care se pregătesc cu angajare pentru venirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Isus merge să îi cheme acolo unde lucrează, pe malul lacului: sunt pescari. Îi cheamă, iar ei îl urmează, îndată. Lasă năvoadele şi merg cu El: viaţa lor va deveni o aventură extraordinară şi fascinantă.
Dragi prieteni şi prietene, Domnul cheamă şi astăzi! Domnul trece pe străzile vieţii noastre zilnice. Şi astăzi în acest moment, aici, Domnul trece prin piaţă. Ne cheamă să mergem cu El, să lucrăm cu El pentru Împărăţia lui Dumnezeu, în „Galileele” timpurilor noastre. Fiecare dintre voi să se gândească: Domnul trece astăzi, Domnul mă priveşte, se uită la mine! Ce îmi spune Domnul? Şi dacă fiecare dintre voi simte că Domnul îi spune „urmează-mă” să fie curajos, să meargă cu Domnul. Domnul nu dezamăgeşte niciodată. Simţiţi în inima voastră dacă Domnul vă cheamă să îl urmaţi. Să ne lăsăm ajunşi de privirea Sa, de glasul Său şi să îl urmăm! „Pentru ca bucuria Evangheliei să ajungă până la marginile pământului şi nici o periferie să nu fie lipsită de lumina Sa” (Ibidem, 288).
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Acum voi vedeţi că nu sunt singur: sunt în compania a doi dintre voi, care au urcat aici. Sunt curajoşi aceştia doi. Se celebrează astăzi Ziua Mondială a Bolnavilor de Lepră. Această boală, deşi este în regres, din păcate loveşte încă multe persoane aflate în condiţia de mizerie gravă. Este important să se menţină vie solidaritatea cu aceşti fraţi şi surori. Îi asigurăm de rugăciunea noastră; şi ne rugăm şi pentru toţi cei care îi asistă şi, în diferite moduri, se angajează să înfrângă această boală.
Sunt aproape cu rugăciunea de Ucraina, îndeosebi de cei care şi-au pierdut viaţa în aceste zile şi de familiile lor. Doresc să se dezvolte un dialog constructiv între instituţii şi societatea civilă şi, evitând orice recurgere la acţiuni violente, să prevaleze în inima fiecăruia spiritul de pace şi căutarea binelui comun.
Astăzi sunt atâţia copii în piaţă! Atâţia! Şi cu ei aş vrea să îndrept un gând către Cocò Campolongo, care la trei ani a fost ars în maşină la Cassano allo Jonio. Această îndârjire asupra unui copil aşa de mic pare să nu aibă precedente în istoria criminalităţii. Să ne rugăm împreună cu Cocò, care sigur este cu Isus în cer, pentru persoanele care au făcut acest delict, pentru ca să se căiască şi să se convertească la Domnul.
În zilele următoare, milioane de persoane, care trăiesc în Extremul Orient sau răspândite în diferite părţi ale lumii, între care chinezi, coreeni şi vietnamezi, celebrează anul nou lunar. Tuturor le doresc o existenţă plină de bucurie şi de speranţă. Dorinţa de nesuprimat după fraternitate, care locuieşte în inima lor, să găsească în intimitatea familiei locul privilegiat unde să poată fi descoperit, educat şi realizat. Aceasta va fi o preţioasă contribuţie la construirea unei lumi mai umane, în care domneşte pacea.
Ieri, la Napoli, a fost proclamată fericita Maria Cristina de Savoia, care a trăit în prima jumătate a secolului al XIX-lea, regină a celor două Sicilii. Femeie de profundă spiritualitate şi de mare umilinţă, a ştiut să ia asupra ei suferinţele poporului său, devenind mamă a săracilor. Exemplul său extraordinar de caritate mărturiseşte că viaţa bună a Evangheliei este posibilă în orice loc şi condiţie socială.
Vă salut cu afecţiune pe voi toţi, dragi pelerini veniţi din diferite parohii din Italia şi din alte ţări, precum şi asociaţiile, grupurile şcolare şi pe ceilalţi. Îndeosebi salut elevii din Cuenca, Spania, şi fetele din Panama. Salut pe credincioşii din Caltanissetta, Priolo Gargallo, San Severino Marche şi San Giuliano Milanese, şi pe foştii elevi de la Şcoala din Minoprio. Aş vrea să exprim apropierea mea de populaţiile inundate din Emilia.
Mă adresez acum băieţilor şi fetelor din Acţiunea Catolică din Dieceza de Roma! Dragi copii, şi anul acesta, însoţiţi de Cardinalul Vicar, aţi venit numeroşi la sfârşitul „Caravanei Păcii”. Vă mulţumesc! Vă mulţumesc mult! Să ascultăm acum mesajul pe care prietenii voştri, aici lângă mine, ni-l vor citi.
[citirea mesajului]
Şi acum aceşti doi copii buni vor lansa porumbeii, simbol al păcii. Tuturor vă doresc o duminică frumoasă şi poftă bună. La revedere!
