Papa Francisc: Mizeria materială, morală şi spirituală
04.02.2014, Vatican (Catholica) - În primul său mesaj pentru Postul Mare, Papa Francisc se concentrează pe sărăcia lui Cristos devenit om, subliniind că este de datoria noastră să dăm aceeaşi mărturie de umilinţă prin grija noastră faţă de săraci. Dat publicităţii astăzi, printr-o conferinţă de presă, mesajul papal a fost citit de Cardinalul Robert Sarah, preşedintele Consiliului Pontifical Cor Unum, care prezintă mesajul an de an.
Inspirându-şi tema din a doua epistolă a Sfântul Paul către Corinteni, Papa reflectă asupra cuvintelor Apostolului: „Căci voi cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos, care, pentru voi, deşi era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi” (8,9). Reflectând la harul pe care îl dă Cristos, Pontiful a subliniat că aceste cuvinte arată creştinilor de astăzi „cum lucrează Dumnezeu” şi că „întruparea lui Dumnezeu este un mare mister!” Ceea ce spune Paul în epistolă „nu este un joc de cuvinte, o expresie de efect”, ci „este în schimb o sinteză a logicii lui Dumnezeu, logica iubirii, logica întrupării şi a crucii”.
„Dumnezeu nu a făcut să cadă peste noi mântuirea de sus, ca pomana celui care dă o parte din ceea ce îi prisoseşte cu pietism filantropic. Nu aceasta este iubirea lui Cristos!”, a afirmat Sfântul Părinte. „Sărăcia lui Cristos care ne îmbogăţeşte este faptul de a deveni trup, faptul de a lua asupra Sa slăbiciunile noastre, păcatele noastre, comunicându-ne milostivirea infinită a lui Dumnezeu. Sărăcia lui Cristos este cea mai mare bogăţie: Isus este bogat în încrederea Sa nemărginită în Dumnezeu Tatăl, în încredinţarea în orice moment Lui, căutând mereu şi numai voinţa sa şi gloria Sa.” Amintind cuvintele lui Leon Bloy, a spus că singura sărăcie reală este aceea de a nu fi sfânt; „am putea spune şi că există o singură mizerie adevărată: aceea de a nu trăi ca fii ai lui Dumnezeu şi ca fraţi ai lui Cristos”.
Atrăgând atenţia asupra mărturiei pe care noi o dăm, ca şi creştini, Papa a explicat că deşi adesea credem că putem „să mântuim lumea cu mijloace umane adecvate”, totuşi „nu este aşa”. „Imitându-l pe Învăţătorul nostru, noi, creştinii, suntem chemaţi să privim mizeriile fraţilor, să le atingem, să le luăm asupra noastră şi să lucrăm concret pentru a le uşura.” Reflectând asupra diferenţei dintre mizerie şi sărăcie, a spus: „Putem distinge trei tipuri de mizerii: mizeria materială, mizeria morală şi mizeria spirituală.” Şi a explicat: „Mizeria materială este ceea ce în mod obişnuit este numită sărăcie şi îi atinge pe cei care trăiesc într-o condiţie nedemnă de persoana umană: privaţi de drepturile fundamentale şi de bunurile de primă necesitate cum sunt hrana, apa, condiţiile igienice, munca, posibilitatea de dezvoltare şi de creştere culturală.”
„Nu mai puţin îngrijorătoare este mizeria morală, care constă în a deveni sclavi ai viciului şi ai păcatului. Câte familii sunt în angoasă pentru că unul dintre membri – adesea tânăr – este subjugat de alcool, de droguri, de jocuri de noroc, de pornografie! Câte persoane au pierdut sensul vieţii, sunt lipsite de perspective cu privire la viitor şi au pierdut speranţa! […] Această formă de mizerie, care este şi motiv de ruinare economică, se leagă mereu cu mizeria spirituală, care ne loveşte atunci când ne îndepărtăm de Dumnezeu şi refuzăm iubirea sa. Dacă noi considerăm că nu avem nevoie de Dumnezeu, care în Cristos ne întinde mâna, pentru că noi credem că suntem autosuficienţi, pornim pe un drum de eşec. Dumnezeu este singurul care într-adevăr mântuieşte şi eliberează.”
La final, Papa Francisc a urat ca „acest timp al Postului Mare să găsească întreaga Biserică dispusă şi preocupată să mărturisească tuturor celor care trăiesc în mizeria materială, morală şi spirituală mesajul evanghelic, care se rezumă în vestirea iubirii Tatălui milostiv, gata să îmbrăţişeze în Cristos fiecare persoană”. Pentru aceasta trebuie să îl imităm pe Cristos, „care s-a făcut sărac şi ne-a îmbogăţit cu sărăcia Sa”. „Postul Mare este un timp potrivit pentru despuiere; şi ne va face bine să ne întrebăm de care lucruri putem să ne privăm cu scopul de a ajuta şi a îmbogăţi pe alţii cu sărăcia noastră. Să nu uităm că adevărata sărăcie doare: nu ar fi valabilă o despuiere fără această dimensiune penitenţială. Nu am încredere în pomana care nu costă şi care nu doare.”
