O călugăriţă a împlinit 107 ani

27.02.2014, Roma (Catholica) - O călugăriţă care şi-a celebrat împlinirea a 107 ani la Liturghia zilnică cu Papa Francisc, în 20 februarie 2014, consideră că Sfântul Părinte este un dar pentru Biserică. „Dacă Dumnezeu a dorit ca noi să îl avem pe Papa Francisc este pentru că acest lucru a fost deja în mintea Lui eternă”, a declarat sora Candida Bellotti. „El este persoana potrivită pentru timpul nostru, şi trebuie să îl respectăm pentru că este voinţa lui Dumnezeu.” Călugăriţa, care este foarte probabil cea mai în vârstă călugăriţă din lume, a fost prea emoţionată ca să vorbească cu Pontiful după Liturghia de la Casa Santa Marta din Vatican. Cu toate acestea, a declarat că a fost plină de bucurie şi a continuat celebrarea cu familia ei, Ordinul Camilian, la sediul acestuia din Roma, unde surorile i-au făcut un mare tort aniversar.

„Adevărata fericire este să apreciezi momentul aşa cum ţi-l dă Dumnezeu”, a reflectat sora Bellotti. „Avem nevoie cu adevărat în viaţă să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru ceea ce ne dă. Pentru că este singurul lucru care îl va face pe om fericit. Omul are nevoie să accepte fiecare moment care vine şi să spună ‘mulţumesc’. Trebuie să acceptăm binele pe care îl întâlnim”, a adăugat ea. „Uneori căutăm lucruri bune şi nu le găsim, dar tocmai acesta este secretul, să căutăm ceea ce este bun şi să evităm ceea ce este rău. Trebuie să avem harul şi inteligenţa de a şti să alegem între bine şi rău.”

Sora Bellotti este membră a Congregaţiei Slujitoarele Bolnavilor ale Sf. Camil de Lellis. S-a născut în 1907 în Quinzano, provincia italiană Verona, în timpul pontificatului Sf. Pius al X-lea. Şi-a petrecut viaţa slujind bolnavii în spitale din întreaga Italie şi actualmente trăieşte în Luca, unde îşi petrece zilele în rugăciune. În peste un secol de viaţă, călugăriţa de 107 ani a trecut prin două războaie mondiale şi a fost martoră la numeroase evenimente care au schimbat istoria. Ea atribuie întreg progresul omenirii lui Dumnezeu.

Sora Bellotti a simţit chemarea lui Dumnezeu la viaţa călugărească la vârsta de 16 ani şi a intrat în mănăstire când avea 22 de ani. A fost convinsă încă de atunci că Cristos a chemat-o din veşnicie. „Niciodată în întreaga mea viaţă nu m-am gândit pentru vreun minut că poate am făcut o greşeală”, a explicat ea. „Niciodată! Sunt fericită, ocrotită şi dornică să îmi îmbunătăţesc viaţa, slavă Domnului.” „Întreaga mea viaţă a fost frumoasă. Cea mai tristă şi în acelaşi timp cea mai fericită amintire din viaţa mea este atunci când mi-am părăsit familia pentru a intra în mănăstire.”